Respir

respir într-o lume neclară

un aer nesigur

unghiuri de neliniște devin rotunde

nemișcarea coboară-n galop peste zare

nimic nu câștigă contur de eliberare a tălpii fără sforțare

praful morții plutește peste margini

totul e oprit să gândească

un cer peste alt cer filtrează lumina

oamenii din mijlocul drumului sosesc din nou

în călătoria lor către noapte

casele oamenilor iau forme ciudate

neadormite

anesteziate

viața amară e înăuntru

gesturi și cuvinte neterminate cad pe asfalt

se întemeiază o pierdere prin care degetele mele trec fără crezare

iluzia noastră devine o zbatere lăsată la păstrare

pentru un alt fel de timp slobozit

17 iunie/2020/

Postari