Azi mi s-a înecat corabia cu motor,
Pe marea albastră totul e costisitor,
Deși vreau să-mi înec amarul și lacrimile toate,
Nu vreau s-ajung undeva-n singurătate.
Vreau s-arunc acele momente, că nu am loc de ele,
Ce atârnă ca un plumb în gândurile mele.
Să scot din suflet tot ce am ascuns,
Iar chipul morții din vis să fie de nepătruns
Și să mă scufund apoi sub mare,
Căutând comoara vieții și chiar o licoare.
Domnul îmi va da putere peste măsura mea,
Să duc urâciunea din calea mea cea grea.
O vorbă mai vreau și chiar un cuvânt,
Să se stingă viața amară de pe acest pământ,
S-aducă pentru toți bunăstare sub soare,
Că toți am clădit aici cu trudă și sudoare.
S-avem speranță din ape armonioase,
Să urcăm munții din zări luminoase,
Iar noi vom aștepta pe mare să vină,
Mai multe corăbii cu bogății și lumină.
Eugenia Calancea
You need to be a member of vocealiterara to add comments!
Cometarii
Felicitări ,Superb ❤️🌺
I like it is 😍