Să nu mă schimbi deși mă vezi "defectă",
Așa am fost și mereu am să fiu.
Tu m-ai iubit că m-ai văzut perfectă,
Cum crezi că aș putea altfel acum să fiu?
Să nu mă schimbi când vezi că mai greșesc,
Tu m-ai iubit cu prima mea greșeală,
De ce să crezi că dacă am să mă schimb,
În viitor eu nu voi greși iară?
Schimbarea pentru mine este o dilemă,
Nu știu cum mâine eu te-aș mai privi,
Cu ochii triști sau plini de fericire?
Sau poate nu te-aș mai putea privi...
Eu sunt cum sunt și înțelege odată,
Așa cum sunt pe tine te-am iubit,
Așa cum ești și sigur niciodată,
Pe tine eu n-aș vrea ca să te schimb!
Te rog să nu mă schimbi nici tu pe mine,
Așa cum sunt, așa voi fi mereu,
Zburdalnică, mereu ca o copilă,
Îndrăgostită până peste cap,
Greșeli am să mai fac și-or să mai vină,
Dar voi iubi mereu doar un singur bărbat!
Nu vreau să fiu o fire schimbătoare,
De aceea eu te rog nu mă schimba,
Nu mi-aș dori ca aripile mele,
Să mi le tai să nu mai pot zbura.
Să nu mai fiu ce sunt ar însemna,
Să nu mai fiu ce-am fost... dar oare ce voi fi?
Când mâine ochii mari îi voi deschide,
Tu oare mâine cum mă vei privi?
Mă vei iubi mai mult sau poate...
Îți vei dori ce-am fost iarăsi să fiu,
Dar timpul înapoi nu se întoarce
Deci lasă-mă cum sunt așa să fiu!
Autor:Dubei Crina
Drepturi rezervate de autor
29 mai 2021
Cometarii
Frumos poem,am lecturat cu drag !