Mara Popescu Vasilca -fragment din Romanul Paula împlinire târzie
Sfârșit de speranță
După mai bine de doi ani o duse acasă şi o lăsa în faţa blocului scuzându-se în fel şi chip că trebuie să facă una şi alta, dar nu era clar nimic. Ea, care era educată şi avea încredere în el, ştiind că relaţia lor mergea din ce în ce mai bine şi că părea că nu se va sfârşi niciodată, nu punea întrebari şi nici măcar nu bănuia ce va fi. Paula se simţea bine în braţele lui şi mai ales ştia că e viitorul ei, era cu el ştiind că se vor căsători, subiect de care, în ultima săptămână, nu s-a mai discutat. Ea nu dădea importanţă crezând că nu e bine să pună la îndoială promisiunile făcute având în vedere că ştiau toţi prietenii şi familiile lor că urmau să se unească şi oficial. Paula nu ştia că era ultima dată când erau împreună. Rămăsese doar cu amintiri pe care le căuta numai când voia să retrăiască acele momente unice. Păcat că Ştefan nu a vrut să fie alături de ea toată viaţa. Îi spusese că se însoară. Aşa, dintr-o dată. Culmea e că în ochii lui nu văzuse nicio părere de rău. Credea că glumeşte. Şi îi mai spusese că nu se va căsători cu ea, aşa cum promisese, ci cu alta.
Paula a înţeles că fericirea nu e pe termen lung. Atunci se sfârşi timpul care a fost acordat fericirii. Apoi, cronometrul începu să măsoare timpul în care ploua doar în suflet, într-o singurătate desăvârșită, cu multe întrebări la care nu găsise răspuns. Părea că trăieşte în altă lume, unde cei din jur o privesc şi o judecă. “Nu te vrea. Asta e, resemnează-te. Uită tot ce a fost!”.
”... nu vezi că treci semaforul pe roşu? Aşteaptă, când semaforul va fi de culoare verde, fă primul pas pe trecerea de pietoni, dar cu mult curaj şi încredere în tine. Când vei fi de cealaltă parte a străzii, imaginează-ţi că un nou capitol al vieţii tale începe acolo, atunci, şi că ai lăsat în urmă amărăciunea, pune tot pe plan pozitiv!” îi spuse o voce lăuntrică.
”Pune totul pe plan pozitiv. Pe plan pozitiv? Se întrebă, cum?” Nu ştia unde să-şi îndrepte gândurile şi paşii, uitarea de el, uitarea de ei amândoi era ca un divorţ, iubirea lor a fost ca o căsătorie scurtă, dar plină de bucurii trăite intens şi de neuitat.
Abia reuşi să ajungă în altă staţie, de unde trebuia să schimbe autobuzul. Căldura o moleşi, i se făcu lehamite de tot, de ea, de el, de tot ce era în jurul ei. Ar fi vrut să scape de tristeţea care încă o mai urmărea, nu-i dădea pace, de parcă o trimisese el să o însoţească, aşa, doar ca să fie sigur că o să-l urască şi nu o să se mai gândească la el, şi la tot ce-a fost. Simţi o adiere care-i mângâia faţa, venită de nu se ştie cum şi de unde. Îşi aminti de mângâierile mamei ei. Părea că a mai prins puţină putere. Privi în jur. Spera să vadă feţe bucuroase, pline de viaţă. I se părea că sunt cu toţi trişti. O fi din cauza căldurii, se gândi.
Veni autobuzul. Urcă absentă, se apropie de capsatorul de bilete, începu să caute prin geantă agitată. Ştia că are bilet, dar nu reuşea să dea de portofel. Îşi adună forţele, deschise geanta mai bine şi găsi portofelul roşu în care îl pusese. O doamnă mai în vârstă o privi curioasă. Se vedea că e răvăşită. Se linişti pe moment, deschise portofelul şi scoase un bilet pe care-l compostă. Doamna îi zâmbi. După puţin timp, autobuzul ajunse în staţia unde trebuia să coboare.
Paula a coborît, făcu câţiva paşi şi tristeţea o cuprinse din nou; acolo era locul unde Ştefan o aştepta de multe ori, în staţie.
Ieşise soarele, era o căldură înăbuşitoare și aşa, ca după ploaie, soarele îi lumina faţa frumoasă. Avea părul răvăşit, de parcă ieşise de sub duş, roşcat arămiu, mătăsos şi rebel cu reflexe luminoase pe faţa-i tristă, scoțând în evidenţă palma pe care o primise de la viaţă sau, mai exact, de la iubitul ei…Pe frunte tronau câteva şuviţe care-i ascundeau frumuseţea ochilor trişti, albaştri ca cerul. Nu era atentă la ce se întâmpla în jurul ei, aproape că nu voia să mai vadă pe nimeni. Era îmbrăcată într-o rochiţă din pânză topită, cu câteva motive naţionale cusute lângă decolteu, nimic mai mult, creaţă în talie, deasupra genunchiului. După ploaie se mulase pe corp, avea impresia că e goală, se grăbea să ajungă acasă.
Pe stradă era multă lume, mai ales turişti, persoane care nu aveau niciun motiv să se grăbească. Unii se opreau în faţa vitrinelor, aşa era în plin sezon la mare. Era o staţiune modernă şi populată. Se străduia să-şi facă loc printre ei, dar toți păreau că vin din sens opus, iar asta o dezorienta. Absentă, se îndreptă spre trecerea de pietoni, moale, tristă şi fără vlagă.
Doar o secundă de neatenţie, auzi un claxon lung şi roţile unei maşini care scrâşneau de furia frânelor. Se trezi în braţele unui bărbat care era în spatele ei. Simţi un parfum plăcut, delicat şi două braţe care, deşi o salvaseră, încă o mai ţineau strâns. Închise ochii, se simţea protejată, voia să rămână acolo în braţele lui la nesfârşit. O întoarse spre el încet, o îndepărtă puţin fără să-i dea drumul de frică să nu cadă. O privi cu atenţie. A înţeles că ceva neplăcut se întâmplase cu ea. Îl privi şi Paula: era elegant şi curat. Avea un frumos costum de vară deschis şi o cămaşă de mătase care stătea foarte frumos pe corpul lui înalt, de manechin. Era tânăr şi bine făcut.
Ea se ridică pe vârfuri ca să-l poată privi în ochi, şi ce ochi verzi, magnetici, aproape imposibil să nu-i privească! În acelaşi timp, privirea lui era fixată asupra ei. Paula se înroşise. Nu ştia ce să facă. Nu voia să ia iniţiativă, să facă prima mişcare, aştepta să o facă el, care înţelesese că ea nu e în stare să se mişte, aşa că îi oferi braţul şi o conduse pe partea cealaltă a străzii ca să fie sigur că nimic rău nu se va mai întâmpla. Acolo, cu o mână îi aranjă câteva şuviţe căzute peste ochi, apoi se prezentă cu o voce ştearsă, părea că e un moment romantic.
Următoarele cărți au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Googleplay, Apple – book, Barnes & Noble.
Vanda, între dorință și rațiune
Nora, în căutarea identității
Paula, împlinire târzie
Catia, gustul amar al trădării
Ursula, o mamă judecată de copii
Bianca, printre castele de nisip.
Stăinii
Cometarii
Felicitări și baftă în continuare!