Sunt doar un om, nimic mai mult
Ce lacrima de dor își cerne
Eu știu în taină să ascult
Durerea strânsă în caverne.
Sunt doar un om ce se întreabă
De ce tristeţea ne doboară
Privind cum clipa trece-n grabă
Împiedicând iubiri s-apară.
Sunt doar un om ca orișicare
Ce zâmbete culege-n zori
Când soarele se-ntinde-n zare
Umplând tot dealul de culori.
Sunt doar un om care colindă
Prin viaţă fără pic de teamă
Ce-ar vrea-ntr-o vorbă să cuprindă
Speranţa unui gând de seamă.
Sunt doar un om ce de-ar putea
Ar strânge grabnic supărarea
Și-ar duce-o-n depărtări pe-o stea
Iubirii limpezind cărarea.
Sunt doar un om care iubește
O floare, un cântec și lumină
Omul ce-n rouă își găsește
Un leac ce sufletul alina.
Sunt doar un om ce rătăcește
Atunci când drumul capăt n-are
Ce dintr-un vis își plăsmuiește
O lume fără de hotare.
Sunt doar un om ce-și amintește
Doar clipele care-au rodit
Știind că cel care bârfește
De răutate-i schilodit.
Lacramioara T.
Cometarii
Mulțumesc din suflet!
Sincere felicitări pentru frumusețea versurilor! Sensibilitate, naturalețe, un mers pe firul mesajului poetic! Potrivită imaginea! O armonizare, per ansamblu a dus la alegerea poemul zilei de 4 august! Mulțumesc pentru răspunsul afirmativ de a fi alături!
Va mulțumesc din suflet!
Din versuri plăsmuiți o lume fără de hotare! Felicitări!
Un poem excepţional,preţuire !