Cad frunze uscate
Peste sufletul meu
Pe aleea pustie
Mă mișc tot mai greu
Puterea mă lasă
Și ochi-mi sunt goi
Mă îndrept către casa
În care visam amândoi
Trecând prin grădina
Ce acum pare moartă
Castanul bătrân
Mă privește din poartă
Și frunzele-i cad
Tot mai des și mai mult
În covorul de frunze
Pașii mei se ascund
Mi-acoperă urma
Și mereu mă aține
Nu mai pot să mai fug
Să alerg către tine
Nu mai pot să mă mișc
De departe privesc
Ochii azi îmi sunt triști
Dar eu tot te iubesc
Cad frunzele toamnei
Peste noi amândoi
Și simțim cum scade
Puterea din noi
Cad frunze uscate
Din castanul bătrân
Mă îndrept către iarnă...
Cât aș vrea SĂ RĂMÂN...
© Florentina Danu
Cometarii