Aduni lacrimă sub geana
Ochiului ce nu vorbește,
Să-i adape-n tihnă taina
Către lume când privește
Și n-ai vrea să știe nimeni
Ce-i în inimă sau minte,
Cui la gânduri te asemeni,
Nici că sufletul tău simte
Vreo durere ori iubire,
De trăiește în lumină
Sau căzut în rătăcire,
Dacă-l încearcă vreo vină...
Nu uita! Ochii-s oglindă
La suflet în orice stare,
Crestând fin în ei, ca-n grindă,
Umbre ori luciri de soare.
Cometarii
Preţuire,foarte frumos !
Cu reciprocă prețuire mulțumesc pentru lectură și apreciere, domnule Trandafir Sîmpetru!