Tânjesc
Tânjesc după înflorirea lucrurilor în mâinile-mi
Și le tocesc zgâriind închisoarea timpului
Albeață-i pe ochiul magic și pe pereți e gol
Cu nimicul exhaustiv al neputinței mele...
M-ar putea crește din nou o tânjire de –a face...?
Tânjesc să pătez albul gol și nemilos in trecere
Cu-arătătorul să-i fac uși stacojii de creație...!
O clipire nu mai satură ochiul și trupul de frumos,
Prea repede-a trecut râvna de-a ieși prin ea,
M-ar putea crește din nou o tânjire de –a face...?
Tânjesc să văd câzând frunzele arămii de salcie
Diin care mi-au făcut o cunună-n albeață
Când pereților albi m-am pus tânăr chezaș
Pe-o promisiune de-o viață-ntr-un târziu...
M-ar putea crește din nou o tânjire de –a face...?
17 NOV 2022, FĂUREI, BRĂILA, ROMÂNIA
DREPTURI DE AUTOR REZERVATE
JIRLAIANU THEODORA CRISTINA PRIMAEVA POEMS PE FB
Cometarii
Este un poem emoționant. Felicitări!