Tată..
Deschide-mi fereastra sau poarta măcar,
Că e pustiu pe acasă.
Deschide-mi tată chiar poarta că vin
Și rupe lacătul de pe ușă.
Deschide-mi tu mamă
Ușița-n vechită
Că mor de frig
Și-am înghețat pe la poartă...
Știu că te rogi ca o văduvă mamă
Ce...
Chiar nu m-aude nimeni cum strig?
Nălucă întristare cu umbre zăvoare.
Nu pot ca să rup bucata de suflet
Din anii tinereții ce simt cum s-au dus.
Luați-mi și dreptul
Și orice vroiți,
Dar dați-mi măcar o clipă
Să pot schimba din ce s-a dus.
Mi-e dor tată
Dor..
De vremea copilăriei.
Doina Cotfas
Cometarii
Un poem excepţional,preţuire !