Intrai pe poarta depărtării,
te chemam cu șoapte de descântec
cu sclipitoare gene ale dimineții
și sunete de bronz care ți- au iernit
suspinele, cerul gol cu ploi speriate
aburind nedeslușit nuferii de nori.
Erai răsărit izvor și fraged gând,
pe drumul ciopârțit de sărutul zorilor,
fluierat de mierle te cheamă unde pustiul
mă cerne în calea ta ca un șarpe
al depărtării când răcoarea- mi sărută
desfrunzirea aceasta, te rătăcesc iubito
prin spărtura de peșteri a sufletului meu.
Cometarii
Splendide șoapte - felicitări din suflet!
Mulțumesc foarte mult !