Te usuci în mulțime
Ochii mei văd uscarea ta-n mulțimea ce trece repede,
În dogoarea Bărăganului și-n amintirile zăpezilor,
Căci eu i-am ridicat de la pământ către cerul limpede,
M-ar durea mult să văd roșul-cafeniu biruitor!
Mă-ntreb dacă te usuci în mulțime de dorul munților,
Sau dacă te usuci încărcat de boală ori de ani...
Oare de ce-am îndreptat ochiul magic al vieților
În cuvântul unde ni se intersectează mulțimile...?
Ca mine,tu,copacule,te usuci în suferință trupească,
Dar eu pot doar să-ți încremenesc viața-n creion...!
Cât roșul cafeniu nu avansează-n goana-i nebunească,
Să te transform în amintire, să te schițez în carbon...
Drepturi de autor REZERVATE - JIRLAIANU THEODORA CRISTINA (PRIMAEVA POEMS PE FB)
Făurei -2022
Fotografie personală a autoarei - VERY OLD PHOTO
Cometarii
Absolut superb,prețuire !
Mulțumesc frumos!
Mulțumesc frumos!