Soseai tăcută de pe țărmul ascuns,
desfătai bronzul melancoliilor
din scoici, veneai din ore
sfârtecate și călcai pe algele
întinse pe țărm, în urma ta, iubito,
umbrele se surpau sub coapse de
lumină, mă suspinai cu marea și
broderiile sale mioape, cojindu-și
spume ca foșnetul șarpelui ce rod
nisipuri prin aerul verzui, țipă sec
pescărușii și tu mă căutai goală
prin iarba visului, țipau sub tălpi
licurici și tu te țeseai prin zilele
nopții, te suiai pe trupul meu cu
spinarea-ncordată și alunecai încet
prin stufurile năclăite ale dragostei
cu sânii cercănați peste gura mea,
nu eram decât un cerșetor în templul
iubirii, îmi rupeai gemând pulsul
fierbinte și solzii de teamă că te voi
pierde iarăși prin deltele acelea cu
nuferii striviți de sărutul tău.
You need to be a member of vocealiterara to add comments!
Cometarii
Superb poem! A fost o plăcere lecturarea lui!
Mulţumesc frumos !