Îmi abundă visele-n sertare
Și mă strigă cu ardoare:
"Tu chiar ne-ai uitat de tot?"
Și mă cheam-al minții clopot.
Mă fac una cu pământul
Căci le-am ignorat cu gândul,
Prinsă-n caruselul vieții
Am frânt aripi tinereții.
Îmi revin și îmi dreg glasul,
Vinovată-mi îndrept pasul
Către țeluri neatinse,
Zeci de idealuri stinse.
Nici n-apuc să le deschid
Mă izbește-un glas rigid:
"De ce-ți calci promisiunea,
Crezul tău și misiunea?"
Erai mică și bondoacă,
Le spuneai la toți în joacă
"Cântăreaț-am să devin"
Toți știau c-ai har divin.
Vocea-ți caldă, îngerească
Topea lacrima lumească,
Însă te-ai ascuns de noi
În tristețe și nevoi.
Nestemate mâini aveai,
Culori curcubeelor furai,
Le imortalizai în peisaje
Ți le închipuiai în vernisaje.
Apoi te cufundai în chipuri
Pictându-le în zeci de tipuri
Însă urma ți-o pierdusem,
Nici umbra nu ți-o văzusem.
Baletul îți furase pașii,
Al dansului dibaci slujbașii,
Roteai privirile-n mișcări
Cu piruete-n zeci de ori.
"Voi deveni o prim solistă,
Mă ve-ți găsi într-o revistă!"
Speranțe vane, abandonate
Uitate ca și celelalte.
Să nu dai vina pe destin,
Entuziasmul adolescentin,
Te-am așteptat aici mereu
Să ne conduci spre apogeu!
Remușcări cu chip de paji
Brăzdau lacrimi pe obraji
Iar cu inima-n tăciuni
Înghițeam amărăciuni.
Vremea are ceasul său,
La-nceput e-un zurgălău.
De nu ii răspunzi atunci
Foarte greu o mai ajungi.
Cometarii
Admirație și prețuire!
Excepţional poem,preţuire !