Mi-am așezat dorințele pe-o etajeră
În magazia timpului trecut
Și mă gândesc acum prin ce diferă
Doar câteva din câte am avut
Închisă-n întunericul exasperant
Azi scutur praful de pe fiecare
Și mi se pare foarte derutant...
Nicio dorință nu a fost prea mare
Atunci de ce stau toate pe un raft
Acoperite de mantia tăcerii
De ce s-au transformat în moft
Răpuse de praful uitării...
De ce nu am avut curaj să le ajut
De ce le-am zăvorât pe fiecare
De ce întotdeauna m-am temut
Și nu le-am dat frâu liber ca să zboare...
Cometarii
Mi-am așezat dorințele pe-o etajeră
În magazia timpului trecut
Foarte frumos !
mulțumesc din suflet