Vin-o dragul meu, pe drum de rouă
Să te-nvăț cu luna a vorbi,
Să ne umplem palmele-amândouă
Cu lumina florilor târzii,
Să ne prindem vara la ureche
C-un surâs albastru de senin
Să fim tăinuiți într-o pereche,
Doi amanți cuprinși într-un destin,
Două lumi ce-mpart același soare
Două pleoape pentru-același chip,
Două jumătăți de întuneric
Regăsite-n pântec de Lilith!

Vin-o dragul meu pe drum de ape
La fântâni cu dorul în grumaz
Să ne fim astâmpăr întru toate,
Feerie clipei de popas.
Să ne fim crepuscul într-o pleoapă
Auroră zorilor de zi,
Tălmăcire în ursiri de soartă
Fremătând în trupuri armonii...

Când apune steaua dimineții
Și pornesc prigorii a cânta,
Vin-o dragul meu la poarta vieții
Să-mi fii iarăși cer de peruzea.

Daniela Konovală