Tată..

Deschide-mi fereastra sau poarta măcar,

Că e pustiu pe acasă.

Deschide-mi tată chiar poarta că vin

Și rupe lacătul de pe ușă.

Deschide-mi tu mamă

Ușița-n vechită

Că mor de frig

Și-am înghețat pe la poartă...

Știu că te rogi ca o văduvă mamă

Ce...

Chiar nu m-aude nimeni cum strig?

Nălucă întristare cu umbre zăvoare.

Nu pot ca să rup bucata de suflet

Din anii tinereții ce simt cum s-au dus.

Luați-mi și dreptul

Și orice vroiți,

Dar dați-mi măcar o clipă

Să pot schimba din ce s-a dus.

Mi-e dor tată

Dor..

De vremea copilăriei.

Doina Cotfas

În noaptea asta voi sufla peste cuibul de viespi

Lumină...

Ca să zboare și să-și găsească rostul în altă parte...

Voi aprinde felinare în fiecare colț

Să le luminez doar calea

Să își facă cuib în scorbura clepsidrei.

În noaptea asta m-am rugat unui înger

Să mă ducă departe dacă stau în calea cuiva

Să nu stric corola cu minuni

Ca o cenușăreasă care își caută pantoful,

Pierdut în scorbura cu viespi.

În noaptea asta cerurile sunt deschise...

Și murmurul meu va deschide cărări spre nori.

Chiar dacă nu sunt un copil cuminte

În scorbura timpului am semnătura mea.

În noaptea asta se aud plânsete venite ,

Sunt câteva suspine

A unui cor celest.

În noaptea asta fluturi de mătase

Se așează cuminți pe mantia mea.

În noaptea asta voi pleca poate departe

Măcar în vis lasă-mă

Și nu mă opri...

Căci pe pământ cuibul de viespi mă pândește

Să-mi fure Cuvântul

Că alceva le este prea greu.

În noaptea asta voi aprinde lumânări

Ca dintre nori să găsesc drumul lin spre acasă.

Chiar dacă cad sau mă împiedic uneori

A doua zi suntem toți trei

Surprinși de zumzetul cuibului de viespi.

Doina Cotfas

• Succesul meu pe tocurile care mi le-am rupt m-a
• făcut să prefer să merg desculță pe nisipul fierbinte ce a
  venit într-un fel pe care nici eu nu-i zăream rostul atunci
  când am început a scrie pentru că ceva din mine căuta un
  Dumnezeu salvator doar pentru a cerși clipe de a trăi nu
  pentru mine ca până atunci când boala mi-a secerat
  sufletul strivit de orgoliu, dar mi-am dat seama că scara
  mea de valori e alta acum și mi-am dorit a trăi doar
  pentru tine pentru că numai așa culegeam și eu din roua
  prelinsă a paharului Divin clipe…clipe prețioase pentru
  a-mi crește copiii. Amânarea biletului meu pentru
  eternitate a venit pentru că am avut puterea ca să mă
  regăsesc departe de lume în rugăciune singură și ruptă de
  oameni în singurătate.
  Doar eu și Dumnezeu!
  Boala numită cancer a venit pentru a mă cunoaște mai bine
  pentru a-mi găsi măreția care nu o vedeam nici eu pentru
  că eram prea stresată de munca cu cardurile care m-a
  țintuit fidelă unui sistem care mi-a furat libertatea iarăși
  când m-a simțit prea stăpână pe mine m-a izgonit.
  Chemarea mea pentru a face și altceva a venit prin
  misiunea de a scrie o carte și încă multe altele care au
  mai urmat.
  Acum cartea ce o scriem împreună doar noi
  pentru că ne-am trezit peste noapte în zi și putem
  mulțumi unui Dumnezeu că existăm, că trăim și putem să
  iubim fiecare după puterea sa viața, se cheamă schimbare doar.
  Succesul ce l-am învățat la școala vieții nu a venit
  așa precum credeam.
  A venit în examenele care chiar viața mi le-a scos
  în calea mea. Mi-am măsurat succesul în câte suflete am
  reușit ca să pot mângâia pe parcursul călătoriei mele.
  Mi-am măsurat succesul în diamante ce sunt
  cuvintele ce conțin mângâieri.
  L-am auzit pe Dumnezeu vorbindu-i sufletului
  meu care mi-a spus:
  Deschide doar inima ca să-ți vărs din cupa
  necuprinsă nectarul iubirii ca să-l poți da și tu mai
  departe în lume.
  Eu l-am întrebat doar:
  Pot eu așa ceva…Doamne…?
  Atunci un foșnet mi-a cuprins și purtat mâna
  dându-mi răspunsul…
  Da…
  Vei putea, pentru că Eu sunt în spatele cuvintelor
  care le rostești pentru eternitate.
  Eu Sunt Iubirea din oameni!
  Eu sunt Cel ce Sunt și voi sunteți acei ce sunteți
  aici pentru a gusta iubirea ca un dar necuprins mai
  valoros decât banii.
  Darul ce ți-l dăruiesc trebuie dăruit la rândul tău
  semenilor din preajma ta din toată inima ta, în fiecare
  secundă a vieții tale.
  Fă toate acestea și nu vei mai cunoaște sărăcia.
  Pe bună dreptate m-ai putea întreba, dar cum poți
  să faci asta și tu?
  Iubește-l pe Dumnezeu și tu din tot cugetul tău și
  inima ta, pentru a cunoaște fericirea.
  Acesta a fost răspunsul primit care îl dau și eu
  mai departe. Acesta este și mesajul cărții.
  Iubește ca să cunoști iubirea…
  Iubește nu pentru a avea, ci pentru a respira clipa
  veșnică a dragostei.
  Să aprindeți candelele sufletelor voastre și să
  cântați bucuria. Slăviți iubirea ce este puntea între
  sufletele voastre.
  Atunci am simțit cum lumina Învierii m-a
  binecuvântat iar pocalul Său s-a revărsat spre inima mea
  și ulterior spre a ta ca o binecuvântare a clipei.
  Atunci Dumnezeu mi-a șoptit:
  V-Am lăsat iubirea ca să o simțiți și să o
  respectați căci după legea ei veți fi și judecați, după legea
  pe care pocalul L-am vărsat.
  Zorile se sting pentru că nu mai pot lumina ca
  atunci când era pace pe pământ. E războiul nevăzut care a
  început prin molima ce s-a răspândit ca focul acolo unde nu era iubire.
  Atunci Dumnezeu mi-a mai spus:
  Să nu mă preocupe prea mult succesul în fața
  oamenilor, ci să mă preocupe pacea din suflet și iubirea.
  Când am început a scrie la această carte aveam
  totul. De la serviciu, bani apreciere. Dar nu aveam
  libertatea deplină și timp liber.
  Eram răvășită pentru că vroiam succes trecător ca
  oricare. Doream afirmare. Credeam că numai așa voi
  avea banii râvniți pentru a-mi cumpăra chiar și succesul.
  Dar Dumnezeu mi-a răsturnat toată filozofia mea
  și m-am trezit îngenuncheată și strivită de așteptările
  mele care credeam că sunt totul.
  M-am trezit cu o palmă dată peste obișnuințele cu
  care mă trezeam zilnic căutându-mi geanta pentru a ieși
  dimineața pe ușă, alergând supusă unor reguli la jobul pe
  care l-am ținut cu dinții treizeci și trei de ani.
  M-am trezit târâtă în conjucturi care erau scăpate
  de sub control în virtutea unor răzbunări personale care
  nu erau ale mele, și astfel m-am trezit fără job, fără bani,
  doar cu speranțe că aceea nedreptate se mai poate într-un
  fel rezolva.
  Am căzut pentru a mă ridica din nou. Parcă nu ar
  fi fost de ajuns și acel cancer care m-a îngenunchiat, a
  trebuit ca să mi se ia și pâinea.
  Am privit doar cum cineva din umbră trage doar
  sforile și cum valoarea mea este doar un troc în fața
  destinului.
  E greu ca să înveți resemnarea.
  E greu și să ierți.
  Dar am învățat că și iertarea este talantul care
  trebuie să-l pot oferi în orice împrejurare.
  Acesta e cel mai de preț succes. Puterea de a
  putea ierta dușmanii.
  Dar a venit și ziua când i-am binecuvântat în gând
  pentru că numai așa mi-au putut reda libertatea deplină
  de care avea nevoie sufletul meu. E un succes
  extraordinar dacă reușești ca să-l obți atunci când poți
  face pace cu sufletul tău fără a gândi de rău pe cineva.
  Acum când colivia Universul mi-a deschis-o nu
  trebuie decât să am puterea de a zbura. O vreme am stat
  și am privit doar din pragul ușiței deschise și mi-am plâns
  de milă ca un copil care i s-a furat o jucărie.
  Am privit strivită de amintiri în trecut
  readucându-l în prezent clipă de clipă. Am disecat pe
  toate părțile căutând vinovații care au participat la
  libertatea mea. Am arătat cu degetul spre oameni, spre
  fapte care nu mi le atribuiam mie, spunând că sunt doar
  conjuncturi care m-au târât în negura suferințelor.
  Spune-mi tu cum te-ai simți dacă după o viață de
  muncă te trezești că nu mai ai pentru ce spera pentru a
  doua zi?
  Crezi că te-ai simți fericit…?
  Doar în virtutea gândirii pozitive?
  E o luptă grea.
  Dar e lupta cu tine și cu gândurile tale. Poți chiar
  și să clachezi dacă nu ai de ce te agăța. Chiar și o idee
  imaginară dacă crezi în ea te poate ajuta. Totul ține și de
  credința ta în ea. Acum că zarurile au fost aruncate nu pot
  ca să le mai opresc. Mi-am învățat sufletul că și în
  carantină e libertate și poți face bani.
  Poți scrie o carte.
  E cartea aceasta, e cartea care te loghează la idea
  de succes. Dar nu la succesul lumesc pe care ți-l închipui,
  ci la puterea ta interioară care este un izvor nesecat.
  Mulți oameni confundă succesul cu bogăția. Dacă
  ne referim la bogăția materială succesul ține doar atât cât
  ține materia. Dar dacă țintim mai sus obținem totul.
  Succesul nu ține doar de a avea. El ține și de a
  învăța a dărui din ce ai.
  Știu…Îmi vei spune, că a dărui trebuie ca să ai
  bogăție. Dar bogăția vine din lucrurile mărunte.
  Adevărata cale spre succes este a învăța să
  înțelegi calea spirituală. Doar când vei înțelege aceasta
  vei fi cel mai bogat om de pe pământ.
  Eu mă simt bogată.
  Chiar dacă cardul uneori e gol. Știu că acel card
  din banca Universului e mereu plin cu fapte care nu poate
  ca să mi le ia nimeni.
  Mi-ați luat jobul de o viață…dar nu ați putut sămi cumpărați sufletul.
  Afirmația aceasta nu este pentru voi…dar știu că
  va ajunge cândva și la acei care s-au hrănit cu neputința
  mea.
  De ce…?
  Doar în virtutea de a fi pedepsită?
  Dar mi-ați făcut cel mai frumos dar!
  Mi-ați redat libertatea.
  Pot alerga desculță prin iarbă la orice oră din zi
  fără să mă uit la ceas că voi întârzia la lucru…
  Pot respira aerul curat al naturii fără să miroase a
  clor…
  Și mai ce…?
  Pot dormi liniștită că n-am ucis pe nimeni chiar
  dacă cineva mi-a furat visele care nu erau legate doar de
  ziua de salariu ci de a salva vieți.
  Am realizat doar acum că sunt oameni care
  muncesc pentru a se bucura de pensie atunci când nu vor
  mai putea munci, dar sunt și oameni care se bucură că pot
  da viață cu prețul de a pierde pensia…
  Dar a scrie o carte e ceva ce lași urmașilor
  urmașilor tăi o moștenire de suflet. E un talant semănat
  pentru eternitate. E o ușă care duce spre tine și
  Dumnezeu chiar și atunci când nu vei mai exista pe acest
  pământ.
  Există mesaje ce trebuie împărțite cu voi.
  Pentru că vin de la Dumnezeu.
  Atunci Dumnezeu mi-a șoptit prin foșnetul
  frunzelor de tei care privesc spre grădina mea un mesaj
  lin ca sursurul apei de pârâu, un mesaj ca un sms scris
  pentru eternitate, un mesaj ca o melodie celestă, un mesaj
  de iubire ce trebuie ca să ajungă și la tine.
  Iubește…
  Iubește…
  Chiar dacă ți-e greu…
  Dar iubește!
  Iubește și plopul fără frunze
  Iubește și pasărea pe cer,
  Iubește și clipa care trece,
  Doar trăieste pentru a iubi.
  Mi-a fost greu ca să accept acest lucru și să pot ca
  să-l scriu, pentru că eu aveam la activ undeva între
  porțile destinului multe frustrări și neiubiri.
  Dar de ce tocmai eu să scriu aceste cuvinte parcă
  venite din cerneala iubirii…?
  De ce eu…?
  Am strigat răbufnind printre suspine lui
  Dumnezeu?
  Atunci El mi-a răspuns:
  Pentru a nu-ți pierde talantul pe care L-Am sădit
  și în tine.
  Pentru că ești lumină.
  Tresar la fiecare zgomot… Oare de ce eu?
  Doar pentru că ți-am dat din darul vieții, mi-a
  răspuns.
  Doar pentru că te-Am vindecat.
  Da așa este!
  M-a vindecat de un cancer. Am trăit un coșmar…
  Acum pot zice că sunt cea mai fericită pentru că
  sunt născută pentru a doua oară.Puțini sunt cei care mai
  primesc și această șansă.
  Eu o binecuvântez și nu vreau ca să o ratez!
• Fragment din Cartea Femei de Succes-Carte de dezvoltare spirituală
• Doina Cotfas

AM FOST BLOCATĂ PE DRUMUL CARE MĂ DUCEA
SPRE NICĂIERI…
Și mi-au furat din zile, luni sau ani care s-au dus,
Dar azi n-am mai găsit nimic din ieri ce-a fost
clădit prin muncă sau minciună,
Din drumul care mă ducea spre hău și prin visare.
A viselor clădite de vre-un gând.
De ești și tu pe drumul ce te duce către-o fundătură
Și nu mai simți nimic din ce a fost chiar ieri
De nu mai știi ce-nseamnă clipa de iubire
Oprește-te, din drumul făr de rost pentru o clipire
Te iartă pentru tot ce-a fost trăit aiurea și cugetă și iartă tot ce ai trăit,
Căci Dumnezeu e doar iubire și iertare
Popas pentru orfani și necăjiți
E mângâiere și speranță pentru oameni
Fereastră către porți spre infinit.
Eu mi-am dorit să am succes prin bucurie
Dar viața mi-a întins capcane peste tot
Și mi-am plătit a mea nebună rătăcire
Crezând că libertatea este calea spre succes,
Dar liberi nu vom fi decât în suflet
Căci aparținem astei lumi ca cerșetori
Muncind pe bani și timp vândut pentru
O clipă de mărire
Uitând de noi că suntem doar călători într-un mister ce-l țesem prin iubire.
Iubite om ce te privesc în ochi printre ale mele rânduri
Ce te-ai născut dintr-o omidă în future și vrei să zbori
Cu aripi de lumină și umbră prin zidire
Te lupți prin zborul tău ce-i rupt dintr-un contest corupt
Extras ca dintr-o călimară de minciună?
Tu doar alege-ți calea și mergi spre lume
Chiar dacă cazi sau pierzi
Tu mergi spre a ta lumină.
Eu visele mi le-am împlinit acum
Căci simt cum pacea inimii e cel mai prețuit succes!
Succesul tău poate fi poate o farfurie de mâncare…
Sau…
Zece conturi cu euro ce-ți dă impresia că ești
bogat pe astă lume,
Dar pacea și iubirea sunt diamante în suflet
Ce nu ți le mai fură
Nimeni

Doina Cotfas