În ochii tăi ai strâns o lume-ntreagă
De împliniri și doruri și căderi
Nici lacrimile curse nu au putut să șteargă
Înmugurirea viselor târzii ascunse-n primăveri .

În ochii tăi a defilat speranța
Gătită-n rochii de mătase înflorate
Pe caldarâmul vieții găsind mereu voința
Ce se-nfiripă doar în suflete curate .

În ochii tăi se-neacă atâta pace
Buchet de zâmbete s-adună laolaltă
Când pleoapele gingașe ți se deschid stângace
Un înger mă privește și inima îmi saltă .

În ochii tăi inmugurește viața
Se naște un prezent și moare un trecut
Lumina unei stele îți împânzește fața
Și tot ce nu știam îmi pare cunoscut .

În ochii tăi mă nasc a doua oară
Și simt cum aripile-mi cresc fără-ncetare
Iar de privirea ta timidă se coboară
Mă lasă ca să-ți fiu o veșnică-alinare .

Lacramioara T.

Sunt doar un om, nimic mai mult
Ce lacrima de dor își cerne
Eu știu în taină să ascult
Durerea strânsă în caverne.

Sunt doar un om ce se întreabă
De ce tristeţea ne doboară
Privind cum clipa trece-n grabă
Împiedicând iubiri s-apară.

Sunt doar un om ca orișicare
Ce zâmbete culege-n zori
Când soarele se-ntinde-n zare
Umplând tot dealul de culori.

Sunt doar un om care colindă
Prin viaţă fără pic de teamă
Ce-ar vrea-ntr-o vorbă să cuprindă
Speranţa unui gând de seamă.

Sunt doar un om ce de-ar putea
Ar strânge grabnic supărarea
Și-ar duce-o-n depărtări pe-o stea
Iubirii limpezind cărarea.

Sunt doar un om care iubește
O floare, un cântec și lumină
Omul ce-n rouă își găsește
Un leac ce sufletul alina.

Sunt doar un om ce rătăcește
Atunci când drumul capăt n-are
Ce dintr-un vis își plăsmuiește
O lume fără de hotare.

Sunt doar un om ce-și amintește
Doar clipele care-au rodit
Știind că cel care bârfește
De răutate-i schilodit.

Lacramioara T.