Se topește lumina în

sclipirile lui Bachus,

furișate tiptil prin univers;

multiplică emoţii

iluzii clocotesc

în jurul lor se-nvârt gânduri

suflete mutilate

ce se-nfruntă ca lupii

pe ierburi luate.

Văd trupuri sculptate de unghii

pe caldarâmul însângerat

carnea-i prefăcută-n bir

furtuni mocnesc,

necazuri vin;

paşii din poiana umbrită de vise

lansează un misterios semnal

către cei ce găzduiesc

dansuri de iele

dansuri de îngeri.

Rătăcesc în timpul

ce-și întinde trupul ca un fluviu

ale cărui ape se preschimbă-ntruna.

Tic-tac... tic-tac          

șoptește timpul

metaforfozat în amintiri.

În marele vis,

arborele vieții

corăbii-cărți rodește

naufragiază prin colțuri

asemeni unor nisipuri-cuvinte;

puține corăbii-cărți

-  pornite din suflet -

rezistă prin clipa cu două fețe

trecut și viitor

cuvânte ce lasă moștenire

cuvinte ce mângâie suflarea.

Tic-tac…tic-tac

șoptește duhul vremii

unele pier... strivite de țărmul uitării

altele rămân

se rostogolesc în Eternitate

ca o simfonie ce răzbate

dincolo de ziduri,

binecuvântând

epocile care trec

cu picături de lumină

Lumină-Răspuns

la întrebări

venite

din zorii omenirii.