Uite, mă-mbăiez în nea! Vino iute și mă ia și mă-mbracă-n sărutări, în izvor cu dezmierdări ca să nu răcesc, cumva!
Vino și mă ia-n pahar ca pe-un diamant hoinar ce-și arată stralucirea să găsească iar iubirea!
Vino, nu mai zăbovi prin planete reci, pustii, unde-s numai umbre gri care-și plâng izvoarele c-au plecat cu soarele!
Vino și mă ia în gând să-mi pansezi, așa, pe rând sufletul de catifea, inima cu răni pe ea, să zâmbească-n viața ta!
Vino, vino și mă ia și mă-mbracă-n ființa-n ta și mă soarbe în cafea ca pe-un cânt de turturea!
Vino și mă ia de mâna! Hai și du-mă la fântană, la fântana dragostei și pictează-mi dorul tău ce mă ard tare de rău, pe un sân, cu flori de tei.
Marinela Barabulă , Petroșani, acum 
