NUMELE MEU E IUBIRE
În labirintul vieții mele,
Iarna deschide porți iubirii
Cu-o oază colorată-n stele
Deșertul vieții ia calea fericirii.
În mreje m-ai luat și jovial,
Prizonier rămâi în gând
Pe jilțul timpului fără astral,
Extaz și agonie-n dor așezând.
Sunt fiica cerului intr-o plutire,
Șterg stele de culorile intense.
Divinul îmi dă nume nou Iubire,
Astru îndrăgostit lumini să verse,
Peste inima mea și-n necunoscut
În brațe mă cuprinde un falnic dor
Din nestemate și vise i-am țesut,
Timpul iubirii ingenuu și-i triumfător .
VIORICA TIGANESCU
