-Să beau raiul din stele-

Nu am vrut să mai găsesc
vreodată plăcerea-ntr-un vis.
Nu am atins soarele
ce lenevea pe pieptul tău, dimineața,
Focul dorinței din fântână ochilor tăi
nu l-am stins niciodată
Rănile trecutului
nu le-am mai spălat cu lacrimi
ce curgeau din geana sărutului.
Nu am mai ascultat cum cresc
trandafirii în grădina cerului
Am crezut doar ce-mi șopteau buzele tale,
sub cupole de nea
Sub ceața de priviri albastre unde mă stingeam și mă aprindeam cum o stea.

N-am mai găsit vreodată plăcerea-ntr-un vis
până și apa avea gustul amar,
iară vântul împărțea cerul în două
Am băut doar din otrava chinului și-a disperării
fără a ști că sub vălul risipei de stele
mă aștepta sfioasă,
într-un colț, iubirea.
M-am oprit însetată și rănită de spini,
să mă vindece florile cu lacrimile din rouă,
cu petalele lor,
să beau raiul din stele !

®© Daniela Forcoş