TĂCERILE MELE

Uneori o poveste sunt
în cuvinte puţine
străpline de iubire
ce te împing dincolo de
orice dorinţă
dincolo de deşertăciunea
nopţii
ce ascunde visele
cu umbra trupului tău.

Uneori mă simt cum o pasăre
ce-şi zbate neîncetat aripile
hoinărind aerul
pentru a zbura tot mai sigur în înalt
chiar şi atunci când însuşi
cerul plânge.

Uneori mă simt a fi un curcubeu
ce soarbe cerneala tăcutelor lacrimi
ce sculptează cuvinte pe
foaia-mi însângerată.

Sunt aidoma unui pumn de ţărână
împărţită în două
unde îmi semăn tăcerile
şi unde îngrop rănile timpului.

Sunt apă şi sânge
rază de lumină în zori
un tânăr surâs uneori plin de durere
cum o rugăciune în
caldul asfinţit.

©Daniela Forcoş

traducere/ interpretare din limba italiana Alexandra Firita
(Multumesc Ale )😘
🌾🍃🌾