Spre nicăieri

Când am să plec, tu nu vei ști,
Nici n-ai să plângi, nici n-ai să vii,
Pe nume, nu mă vei striga,
Nici n-ai să stai în calea mea.
N-ai să îmi iei, în palme chipul,
Nici n-ai să poți să oprești timpul,
Încă o secundă lângă tine,
N-o să pot sta, chiar de ar fi bine,
Să mai aștept poate un timp,
Al vieții tânăr anotimp,
Să întorc din timpul ce a trecut,
Să nu dispar necunoscut,
Trist menestrel spre mări albastre,
Spre alte zări, spre alte astre.
Voi merge așa spre nicăieri,
Spre răsărit, spre primăveri,
Să adun în dorurile mele,
Tot ce-am pierdut cândva prin stele.

Drepturi de autor rezervate Ludmila Stoian-Draghici •Scriitor•
07.03.2023