Ah, ce ger cumplit e-afară!
Fulgi mărunți din cer coboară.
Eu, desculță pe covoare
Mă arăt plină de soare.
În căldura mea din acasă
Îți ofer un loc la masa.
Reci fiori îți trec prin trunchi,
Mă și vezi pe-al meu genunchi...
Fug. Dau zor să pun de ceai,
Tu, ce-ascund în sân ocheai.
Eu, miros a scorțișoară...
Tu, a ger cumplit de-afară.
Îți dă ghes un gând întruna
Peste trup să îți treci mâna.
Ochii-ți fug pe sub mătase;
Mă dezbraci până la oase.
Coapsa-mi netedă, e-un chin,
Te îndeamnă să-mi ceri vin.
Nu-ți las timpul să te dumeri
Și din zbor te prind de umeri.
Pe sub bluza albă spumă
Sânii-mi tremură; nu în glumă
Ba de-a dreptu-mi zici, așa
Nemilos, de ce m-ai vrea.
Orb de lacom, fără frică,
Muști din gura mea piersică.
Eu te cert fără cuvinte;
Sorbi din ceai; ah, ce fierbinte!..
Dar, ce ger!!! Iar eu, ce fiară!
Cum pot să te dau afară
Când în piept încă îți zburdă
Iezii, ca în primăvara crudă?!
Cometarii
Absolut superb, prețuire !