Când natura e o oază
De fericire și aer curat
Unde dreptatea primează,
Suflul Divinului l-am ascultat.
Ce este viu, Dumnezeu îl face,
Omul știe să se joace
Cu mărețul lucru primit în dar,
Viața a ajuns un calvar!
Dar fericirea din al tău sine,
Dumnezeu o știe bine.
Nu se vinde pe la colț de stradă…
Iubirea Lui e o dovadă!
Când iubești totul pe acest Pământ
Și-al Divinului cuvânt,
De ce moartea o răspândești?
Nu poți ca OM să te numești!
Aproapele meu cu mintea pură,
Omul multe mai îndură!
Știm că Dumnezeu de multe ne iartă…
Ești contra Mamei? Niciodată!
Mama este Sfântul Duh din tine,
Te cunoaște foarte bine
Orice faci rămâne înregistrat…
Vai de săracul om ratat!
Cometarii
Este un poem frumos. Felicitări!