(Acest text este o satiră și rog să fie tratat ca atare!)
-Vrei să dorni pân’ la aniază?
Strigă tata. -Taci, că-s trează.
-Bate clopotu’, măi fată,
Te grăbește, ieși pi poartă!
Chioară încă de la somn
Mă dau jos din pat, domol,
Și-apăi, pun la hăini pi mine
Ca sâ-ni șie cald și ghini.
La culori nici nu mă uit
Și pestriță, așa cum sunt –
Sper tata să nu mă prindă -
Mă privesc iar în oglindă.
-Hai, odată!... Ti boiești?!
Doamne Sfinte, mă uimești,
Zice tata cruci făcând,
Mă bagi, fată, în mormânt!
Eu, di loc nu-l bag în samă,
Că-i așa, un fel de mamă,
Care pentru tăt mă-mpunge,
Da’ mă iartă apoi, și plânge.
Peste buze dau roșeață.
Cremă Nivea-ntind pe față,
Arcuiesc cât pot sprâncene,
Dau cu negru pe la gene,
Iar la gât îmi pun mărgele.
Ptiu, nu-mi fie de deochi,
Tare-s frumușâcă, foc!
Când să zâc e gata fata,
Îl aud oftând pe tata:
-Fatăăă, încotr-o apuci?!
Mergi la slujbă, nu la bâlci.
Doamne, uită-te la ea,
Ce pupăză-i, fata mea!
-Tată, tăt mă cicălești la cap…
Și de gura lui să scap,
Chiar de nu-s cucernică,
Zâc: Mergem la biserică?!
Slujba, o fost ea, frumoasă,
Dar lume...mai mult pe-acasă.
Popa, o țâră încruntat,
Din priviri ne-a numărat;
Nu-i ieșeau la socoteală
Credincioșii de-astă vară.
”-Buni și-atâți, a murmurat,
Domnul fie lăudat!”
Tata, tremura ca varga;
I se-nvinețise barba.
Frigul da să mi-l îmbuce;
Abia mai făcea o cruce.
Necuratul, lucru rău,
Băgat în sufletul meu
Mă-mpungea înspre ocară
Pentru frigul de pe-afară.
Lângă-un megieș m-am dat.
Gerul, un holtei nerușinat,
Făcând roată prin mulțime
S-a lipit taman de mine.
În samă n-am vrut să-l bag,
Că de el nu-mi era drag,
Însă, atâta mă-nghiontea...
Când de obraji mă ciupea,
Când de trup mi se lichea;
Pân’ mă strânse de mijloc
Strașnic și cu-atâta foc,
Să-mi dau sufletul, pe loc.
-Ți-oi fi dragă, i-am șoptit,
Dar sî știi, eu am iubit!
Rușinat, m-o slobozit
Din strânsoare, și-apoi iară
M-a-nșfăcat de subsuoară.
Și-uite așa prins-am să joc
Sârba tot pe loc, pe loc.
Am răbdat pân' la sfârșit;
A dat Domnu’ de-am primit
Și anafură și-aiasmă* –
Să ne-ajungă hăt...la toamnă.
Printre rugi, printre iertări,
În doi timpi și trei mișcări
Am făcut noi calea întoarsă
Zgribuliți până acasă.
Câinele lătra la poartă.
Nici un fir de foc în vatră.
Prin odăi, nestingherit,
Circula un frig cumplit,
Iar pe-afară, măi băiete,
Geru’ vânăt crăpa chietre!
-Ia, măi, fată și notează,
Spune tata, că ești brează,
Ăsta ger de Bobotează!
-Am să scriu, dar altă dată,
Acu-s bocnă de-nghețată.
Pune, bre, un jin la fiert;
Rău mă ține un-junghi în chept...
Șî, nu cumva să mă împingi,
Că mă sparg; ai să mă strângi
De pe-aista covoraș
Cu mătura pe făraș. Hapciu!
Pune, mai bine,-un rachiu!
Cometarii
Frumos, prețuire !
Mulțumiri alese!