Sunt un punct într-o lume de puncte
Rătăcesc pe pământul reavăn adulmecând aerul vieții
Simt mângâierea vârstei ce îmi umblă prin trupul amețit de simțiri
Puncte flămânde se hrănesc cu neliniștea zilei
La masa aparentei tăceri incolore
Se adună pașii lor la sfat în spațiul nedefinit al trăirii amnezice
Caută cu privirea începutul unei noi răsuflări
Nu aud decât țipătul iluzoriu al resemnării
În mijlocul acestei căutări incerte bătaia inimii își face simțită prezența
Sunt un punct într-o lume de puncte conturat cu măiestrie de penelul speranței
În centrul unui șevalet ce inspiră și expiră doar viață
În rest doar albastru.
