(Poezie dedicată lui Nichita Stănescu)
“Eu nu te văd, ci te imaginez într-una și nu te aud, ci te murmur, te cânt,”1
în adâncul inimii mele ești viu ca soarele strălucitor într-o zi de primăvară.
Îți simt prezența oriunde și oricând fără să fie nevoie să te strig de-aici de pe Pământ,
unde cerul plânge alături de sufletele care îți duc dorul în fața chipului tău de piatră.
Te cânt în timp ce aștern sentimente pe hârtie în limba neînțeleasă a sufletului,
singură în Grădina Maicii Domnului, departe de zgomotul lumii zbuciumate,
sperând s-o trezesc din somnul indiferenței și să-i dau o rază de speranță.
Nemuritor ești prin versurile scrise în Sfânta Limbă Românească,
mângâietoare sunt acestea pentru cei în căutare de hrană spirituală,
care vor să se elibereze din ghearele fricii și a întunericului.
Numai aleșii știu adevărata semnificație a moștenirii tale lăsate omenirii.
Copyright Gheorghe Laura
Toate Drepturile Rezervate.
31.03.2024
Notă:
1 Versul citat îi aparține poetului Nichita Stănescu.
Sursă fotografie: internet
You’re Immortal
(Poem dedicated to Nichita Stănescu)
„I can’t see you, but I can imagine you and I can’t hear you, but I hum you, I sing about you,”1
Deep in my heart you’re alive as the shining sun on a spring day.
I sense your presence anywhere and anytime without the need to call you from here on Earth,
Where the sky is crying along with the souls those are longing for you in front of your stone face.
I sing about you while putting my feelings on paper in the unintelligible language of the soul,
Alone in the Garden of the Blessed Virgin Mary, away from the noise of the stormy world,
Hoping to wake it up from the slumber of indifference and give it a ray of hope.
You’re immortal through the verses you wrote in the Holy Romanian Language,
Comforting are they for those that seek spiritual nourishment,
For those that want to free themselves from the clutches of fear and darkness.
Only the chosen ones know the true meaning of the legacy you left to humanity.
Copyright Gheorghe Laura
All Rights Reserved.
March 31st, 2024
Note:
1 The quoted verse was written by Romanian poet Nichita Stănescu (born on March 31st, 1933 – died on December 13th, 1983) and was translated from Romanian into English by me.
Photo downloaded from the internet.
