Undeva departe
Ceva s-a rupt între ape,
în rădăcini nu se mai sprijină cerul
și între flori nu mai roiesc albine cu miresme fine...
Ceva s-a rupt, ca o împlinire a unei premoniții nefaste
că tot ce adorai cândva nu era decât putreziciune...
Ceva s-a rupt, ca o creangă uscată de trunchi și în loc - ușurare,
aproape tristețe, aproape zâmbet...
ca un susur de șarpe după ploi.
Printre morminte
Desculță printre morminte
zăresc firul ierbii cuminte răzbind înspre soare
și, parcă, rugina pe cruce nu mă mai doare,
și, parcă, și dorul pleacă pe-o clipă în norul de sare...
iar veșteda, umeda frunză rămâne ascunsă
sub pomii ce-n mugur vor să plesnească
și să-i rodească -
în anotimpul sortit dimineții -
cu noi înfloriri de izbândă a vieții,
cu un surâs pre moarte călcând
și cântând imnuri albe-n lumină
sub bolta senină
dintre morminte cu firul ierbii cuminte...
Cometarii
Felicitări, Liuba! Meriți toată admirația mea!
Foarte frumoase si sugestive poemele! Felicitari!
Mulțumesc!
Vă mulțumesc mult pentru frumoasa surpriză, stimate Domn! Distinse doamne, vă mulțumesc frumos pentru apreciere și steluțe!
Superb!!!!!
Felicitări!!!!
Să vezi frumusețea din durere este într-adevăr o mare putere. Felicitări și Prețuire!