Din sărutări atât ai risipit lăsând uscată gura,
Deoparte pentru mine tu nu ai pus niciuna.
Una măruntă să îmi fi dat din zbor în fugă
De saț să-mi fie ea, de sete să-mi ajungă.
Și-atâtea calde îmbrățișări în van ai risipit…
Pe mine nici cu una rece tu nu m-ai pedepsit.
Gândind că-s vrednic le-așteptam pe braț să te ridic,
Dar tu le-ai dat în strânga și în dreapta pe nimic.
Tu prea puțin îmi scrii și nu mai spun de rar;
Îmi umpli cupa sufletului cu tot mai mult amar.
Eu tot amân, amân cât pot de mult deznodământul,
Îți caut împăcarea și te păzesc în somn cu gândul.
Cu mine să nu-ți mai faci păcat, iar eu părere,
Cu altă floare te-ai dus în cer în luna ta de miere.
Te cert în gând cu patimă, scrisori scriu furibunde.
O, dacă ai răspunde c-un rând de-colo, de niciunde,
Ar trece amărăciunea dureroasă într-o clipă;
Nu aș mai ține minte de toate câte ai făcut risipă!
Cometarii