RECUNOSC...
Mult recunoscătoare sunt
Pentru tot ce mi s-a dat,
Deși părul e de argint,
Mai am multe de învățat.
Și mereu recunoscătoare,
Pentru tot ce n-am primit.
Am și-o tainică mustrare,
Viața puțin m-a șlefuit.
Astăzi îs recunoscătoare,
De forța Creatorului Suprem.
Și de-a cerului culoare,
Fantastic infinit extrem.
Reflexe pulsează fidele,
În inimă-i prezent Creatorul.
Recunoscătoare de adorabile zile,
Slăvind Universul, schimbăm viitorul.
autor Ludmila Maciuga
MIREASMA VIEȚII
Să nu disperi de viață, prieten drag,
Nu accepta tristețea ca real...
De crezi că ai norocul nu prea vag
Să știi, că-n viață nu-i totul ideal!
N-accelera viteza, nu risca la salt,
Balanța destinului e misterioasă,
Cu cât urcușul vieții este mai înalt
Cu atât de mult căderea e periculoasă.
A merge pe curba vieții nu e simplu,
Creatul ne oferă, însă noi alegem.
Natura ne este ca un bun exemplu,
Al ei mesaj în armonie-l înțelegem.
Acumulăm treptat experiență,
Și încă multe mai avem și de învățat,
Să fim mai blânzi când facem o sentință,
De e greșeală cu motiv neintenționat.
Orice dimineață-i sărbătoare
Duhul vieții nu iubește oameni triști,
Știi unde-i fericirea cea mai mare?
În binecuvântarea că astăzi mai exiști!
Mireasma vieții e clipă-n adiere,
Să nu ne mai creem în suflet nici un zeu,
Mireasma vieții e-n plăcere sau durere,
Perfect e numai un singur Dumnezeu!
04.04.2021I,talia, autor Ludmila Maciuga
PLANETA TERRA
Planeta Terra s-a îmbolnăvit
Crezare are poate-i obosită,
Dar se prepoate că am și greșit
Nu prea la timp fusese ocrotită.
Planeta nu-i ușor de lecuit
Avem de rezolvat o mie de pricini,
Să ne ridicăm de-am poticnit,
Poate de păcate suntem plini...
Ne-am stăruit și-am inventat vaccin
Sperând la figurat că poate am reușit,
Probabil fiecare e cu al său destin,
Pe unii Dumnezeu i-a lecuit.
Natura e mereu în armonie
Ordonați să fim ca roiul de albine,
Pădurea ne oferă verde-n terapie
Vitamina D o luam din soare și măsline.
Folositor e zincul, magneziu și fierul
Să nu uităm de calciu și alte vitamine,
Fructe și legume în tot felul
La toți sănătate și fie-vă de bine!
Planeta Terra mereu e într-un progres
Fără Creat nimic nu se petrece,
Probabil că totul e permis bine-nțeles.
Lecția conștient s-o învățăm și virusul va trece...
2503.2021 Italia, Ludmila Maciuga
DULCE LIMONONADĂ
Dumnezeu ne dă zile rânduite,
Miile de drumuri au cotituri cotite.
Mergi înainte, nu pierde speranța.
Cu viață fă legătură de alianță.
Scopul vieții e în bine să crezi,
Cu atenție fiecare pas să-l analizezi.
Pentru ziua de mâne fă aranjament,
De cu seară plănuiește timpul atent.
Primește clipa cu o mare bucurie,
Numele ce-l ai, poartă-l cu mândrie.
Ziua cu un zâmbet colorează,
Bune relații cu fiecare păstrează.
Din acre lămâi fă dulce limonadă,
Asprele gutui fierbe-n marmeladă.
Iar fructul sălbatic pune-l la uscat,
În ziua următoare, bun e de mâncat.
Nu te ofensa, dar mai analizează.
Găsește scopul că anii avansează.
Pe nimeni să nu porți în suflet ură,I
Iubește lumea fără vreo măsură.
Ludmila Maciuga Italia
PRIN VIȚA DE ViE
Ludmila Maciuga
Prin vița de vie încântă orizontul solar.
În toamnă târzie aer de galben nectar.
Poama e strânsă, dusă departe-n hambar,
Must aromat joacă-n butoi de stejar.
Impresionează amurgul ca roz trandafir.
Prin vița de vie mireasmă proaspătă-n Mir.
Prin frunze, în tocuri pășesc, mă apropii,
Calc pe ogoare, prăfuite cărări de câmpii.
Frunzele cad prin livezi și prin vița de vii.
Tristețe prin ramuri, liniște-n sate pustii.
Pe plaiul natal am venit întru-n scurt popas.
Să-mi iau de la toamnă bunul rămas.
12.11.2020 Chișinău
PRIN CONSTELAȚII
Ludmila Maciuga
Durere nebună m-apasă prin tâmplă,
Noaptea e deasă nu știu ce se-ntîmplă.
Prin oră târzie amară e clipa, nălucă,
Iau o pastilă, durerea nu vrea să se ducă.
Prin întuneric merg ca o neagră pisică
Presiune înaltă, zbucium în vâna adâncă
Târziu este timpul, n-o să oftez,
Durerea îmi scade, în mine am crez.
Noaptea m-atinge, pășesc constelații,
Gândiri planetare zboară-n ovații.
În sânge fierbinte penița-mi clătesc.
Aleargă cuvinte, cum vor se clădesc.
Cu ochii spre cer, lunatică luna cuprind.
Cu mâna la tâmplă, simt vână zvâcnind.
Ticăie ceasul, cad limpede zori.
Se răspândește aromă-n cafea cu vapori.
09.11.2020 Chișinău
PLECAREA lui OCTOMBRIE
Ludmila Maciuga
Gust din fructul roșu ca o Evă.
La dans mă-nvârt cu nori năluci,
Simțind a pământului sevă.
Aromă-n grădina de mere dulci,
Octombrie-mi șoptește la ureche,
Că de plecare-i programat.
O să-l petrec să-i fac pereche,
Până la margine de sat.
Se țese o ceață surie și deasă,
Căzând ca voal din cer plumburiu.
Poama, gutuii aromează în casă,
Alături de vinul negru dulciu.
Covoare de frunze pe alei,
Mărgini decorate-n ornamente.
Fermecată e toamna-n idei,
Culori de curcubeie-n sentimente.
Pleacă octombrie trist și goluț.
Dăruindune-n dar bogăția naturii,
Dispare octombrie nostalgic, desculț.
Speranță ne lasă pe ramul pădurii.
28.10.2020 Chișinău
NESAȚ DE CUVÂNT
autor Ludmila Maciuga
În inima naturii privirea îmi scald,
Mintea clătindu-mi respir liniștită.
M-ating de apele reci de smarald,
Picături se preling pe mâna trudită.
Mă las în brațele stâncii de alături.
Felinare în suflet simt cum s-aprind.
Perdeaua închid departe de vânturi.
Steluțe solare văd strălucind.
Mă bucur de soare, ziua-i senină,
În probleme globale nu mă implic.
Misiune având, curată divină,
Ce-mi vine în minte calmă le zic.
Dragă prietene, te salut de departe,
Simt un nesaț îs simplă-n cuvânt.
Gându-mi expun în versuri și arte,
Vorbesc cu copacii, florile alint.
20.10.2020
SUB RAMURILE MELE
autor Ludmila Maciuga
În fascinant ungher întunecat.
Odihnește-o umbră alb bizară,
Oglinda timpului s-a despicat,
Toamna se desprinde de o vară.
Adâncimea reflectă un amurg.
Cu stele nestemate-i vualul,
Departe de visuri apele curg,
Timpul monoton rotește valul.
În surâse lumea se ascunde,
Tristețea este umbra cea de ieri,
În radacina pulsului pătrunde,
Ramuri dau prezentului puteri.
Sub ramurile mele stau în pace,
Mă scufund în liniștea de cer,
Din raze mi-am făcut găoace,
Un copac îmi este ca străjer.
Mă încântă lumea, ca și zarea,
Prin parfumul verde rătăcesc,
Ridic ochi-n bolta de cicoare,
Octombrie 2019
DESPRE FERICIRE
Ludmila Maciuga
Printre egoiști lipsesc oameni fericiți,
N-o să-i găsești nici prinre plângăreți,
Iar cei geloși, stau mereu mâhniți,
Pe oamenii care-s mai veseli și isteți.
Cei pozitivi pe nimeni n-au mânie,
Mereu voioși emană pură energie.
De stai în preajmă aura adie,
Lavanda-i cu mireasmă de magie.
Fericirea nu este materială,
E dezlipită de obiecte pământești.
Fericirea este simplă, ideală,
Când în suflet armonie agonisești.
Fericirea este-n răsărit de soare,
Cu talpa când pâmântul îl atingi.
Fericirea e-n limpede izvoare,
Cu apă când setea o alungi.
Ești fericit când îți trăește mama,
Dar mai ales, având ambii părinți.
Dar poate, că nu-ți dai de seamă,
Că într-o zi plecați vor fi spre sfinți.
Ești fericit că ești și tu părinte,
Ești fericit de ai copii cuminți.
Ești fericit cănd viața nu te minte,
Când ai nepoți și poți ca să-i alinți.
10.10.2020
CAUT PENELUL DE AUR
Ludmila Maciuga
Mă renasc din ape limpezi,
Ridicându-mă spre stele,
Prin nourași pufoși și fragezi,
Curcubeie de pastele.
Caut un penel tezaur
Să-mi pictez rima cu vers.
Muza-mi dă clepsidră-n aur,
Cuvinte curg din Univers.
Prin vitrailii curge timpul,
Printre frunze rătăcesc.
Mă îngân cu anotimpul,
Clipele mă urmăresc.
Caișii inundează cu aromă,
Se răspândește un parfum,
Mireasma mustului de poamă,
Se plimbă cu toamna pe drum.
Secundele cad din înalt
Toamne rătăcite mă însoțesc,
O ploaie de arginți pe asfalt,
Bogat e secolul în care trăiesc.
Trec prin fața frumuseții,
Și tot caut un penel,
Se luminează zarea dimineții,
Soarele-și întinde aura-n inel...
03.10.2020Italia
LABIRINTUL MUZELOR
Ludmila Maciuga
A fost odată o poveste,
Îtr-o grădină de smarald,
Poate că încă și mai este,
Anul întreg berze se scald.
Lângăstânca din pădure,
Un castel de pietre rare,
Pe-nprejur tufe de mure,
O mireasmă de splendoare.
Printreiarba de mătase,
Murmura un izvoraș,
Mai erau câteva case,
Și palate cu imaș.
Lacastelul fermecat,
Venea lume, de prin lume,
Era faimos și lăudat,
De artiștii mari cu renume.
Muzicăși gesturi fine,
De muzicieni și interpreți,
De vioare, mandoline,
Iar în centru scriitori, poeți.
Artiștii căutau o Muză,
Mulți norocoși prin labirint,
Erau fețe și deluze,
Că adevărata Muză,
Nu are preț în aur și argint...01.10.2020Italia
INDIFERENȚA
Ludmila Maciuga
Oare, de ce-i indiferență,
Te-ai întrebat vre-o dată,
Prin zile-și face aparență,
Se observă dintr-o dată...
Privesc cu mare interes,
Să văd în lume ce se face.
Este clar și înțeles,
Lipsește liniște și pace.
Despre Indiferență de știi,
Ea pășește pe capuri..
Curent de vânturi pustii,
Calcă bocancii pe trupuri.
Indiferența-i teribilă,
Are ceața transparentă,
Dar nu este invizibilă,
Și nici elocventă.
Indiferența se simte,
N-o ascunzi tare departe.
Intuiția nu minte,
Are o culoare aparte.
28.09.2020 Italia
TOAMNA MI-A BĂTUT LA UȘĂ
autor Ludmila Maciuga
Toamna e pe cărărușă,
Are gesturi calme fine,
În sandale de pănușă
Rochia de frunze-i plină.
Însă nu e singurică,
E însoțită și de vânt,
Și de-o ploaie mărunțică,
Monotonă ca un cânt.
Toamna îmi bate la ușă
Mă gândesc de să-i deschid,
Are fructe-n căldărușă,
Blondă-i în argint splendid.
Dau perdeaua la o parte,
Seara e armonioasă,
E frumos peisaj din arte,
O poftesc să între-n casa.
Mi-a adus galbene pere,
Și caise, dulce poame.
Iar în poale roșii, mere,
Și un buchet de crizanteme.
15.09.2020
LEGEA TIMPULUI
De ai plânsul disperat,
Și te simți abandonat,
Întăreștete-n voință.
Tristețea învinge cu credința,
Îndreaptă-te spre Creator,
Că-i al nostru Salvator,
De această experiență.
Mulțumește-i pentru viață,
Alături de sinceritate,
Este multă libertate...
Lucrurile pământești,
În veci nu le moștenești.
Corpul este temporal,
Sufletul e din astral.
Tot ce-nveți are valoare,
Te transformă în valoare.
Păcatul nu-l salvezi cu bani,
Iartă pe ai tăi dușmani.
Nu ofta-n grele suspine.
Legea timpului e-n bine.
15.09.2020
SUNTEM CREAȚI DE IUBIRE
Ludmila Maciuga
Din a Creatorului magie,
S-a născut fantastic Univers.
Dizolvându-mă în armonie,
Admirația mi se simte-n vers.
Omul vrea să domineze,
A naturii rară, frumusețe,
Ar fi bine să binecuvânteze,
Mulțumind de zorii dimineții.
Am fost creați, toți din iubire,
Cu bucurie să prețuim,
Primit-am dar de moștenire,
Din viacuri lungi, ce nu le știm.
Suntem inundați de flori,
Diverse și înmiresmate,
Nuanțe minunate de culori,
Pentru noi îs creațiile toate.
Am venit pe acest pământ,
Având o scurtă invitație,
Să slăvim Creatorul cu cânt,
De această enormă creație.
2020
AMAR DULCE
Se-mpletesc în zare giulgi de ceață.
Din umedul văzduh de dimineață,
Cade o perdică deasă pe verdeață,
Îmi continui mersul pe asfalt desculță.
Pe margine de drum ierbe adormite,
De ploi și timpuri stâncile-s cioplite.
Prin vântul vremii cărările-s cotite,
În picior se zbate sângele fierbinte.
Pe aripi de păsări zboară gânduri,
Visele din ceruri coboară-n crânguri.
Curg clipele-n clepsidrele de timpuri,
Adun amintiri din anotimpuri.
Plouă-n depărtări, cad boabele năluce.
Înourați îs norii, aleargă să se culce,
Soarele din zare curcubeu aduce,
Veața e frumoasă, gustul amar dulce.
03.09.2020
APELE
Ludmila Maciuga
Frumos spectacol al naturii,
Munții se privesc în mare,
Prin cărările pădurii,
Murmură de sus izvoare.
Într-o liniște de pace,
Perdea caldă de amurg,
Lângă stâncă care zace,
Fredonând, ape tot curg.
Apele vioi aleargă,
Drumul lor e înspre mare,
Se adună-n deltă largă,
Împletindu-se cu sare.
Gâlgâitul de izvoare,
Fascinantă, îl ascult
Parcă-i cântul de viore
De un Maestru brav și cult.
Creatorul e fantastic,
Prevăzându-le pe toate.
Creând genial, artistic,
Apele dau sănătate.
10.092020
POD DE CUVINTE
Ludmila Maciuga
În această perioadă de secol,
Evoluția continuă înainte.
Există prin spații și câte un gol,
Merg pe un pod de cuvinte.
Lumea se câinează,
Se naște treptat disciplină.
Natura ne dirigează,
Fii puternic, reflectă lumină.
Intuiția cu inima e-n contact,
În noi existâ multe talente.
Situația primește ca fact.
Combate frica aparentă.
Am ales să merg înainte,
Dar tu, care drum ai ales?
Folosește sufletul nu mintea,
Zâmbește și râde mai des.
Nu este o altă direcție,
Sântem înzestrați cu o forță,
Fiecare zi are o lecție,
Voință, credință, speranță!
06.09.2020 Italia
AURUL TOAMNEI
Ludmila Maciuga
Aurul toamnei covorul așterne,
Plaiul se-mracă-n mulțimi de culori,
O frumusețe din arbori se cerne,
Frunzele cad pe iarbă și flori.
Vântul ridică frunzișul năvalmă
Încerc să le-adun un rug să aprind.
În spațiul din inimă clipa e calmă
Vaporii spirală un gând răsucind.
Mantia toamnei tivită-i cu aur
Mustul de poamă joacă-n butoi,
Iubesc și ador anotimpul tezaur,
Gâlgâie vinul ce curge șuvoi.
Zarea împletitește văzduhul de ceațâ,
În goană alergă norii năluci.
Pe câmpuri, oroare toamna-i zeiță,
Cu nectar poleiește fructele dulci.
08.09.2020 Italia
