Fetița are un fluture pe umăr...
stau cuminți la soare
și ea întoarce încet-încet
pagina unui ziar colorat.

Abia respir aproape de ei,
umbra mea desenată
lângă frunzele gri
într-un joc la perete se vede.

Va veni sărbătoarea cândva
printre crengi de atât de departe,
în bucăți lungi soarele frânt

se răsfiră; dar față în față acum,
imens, ajunul pare nespus
de frumos și chiar nesfârșit.

.

Ce frumoasă e vremea atunci
când ai nevoie de soare…
trăiesc, Doamne, între oameni
ca în căușul palmelor Tale.

Cum în aerul blând-dureros
se prăbușește adânc inima,
într-un exterior fără frunze
florile par promisiuni de iertare.

Eu știu acolo copilul cuminte
aleargă săltând ca un ied,
cu palma lui mică întinsă în timp...

nimic nu se schimbă, aproape ating
degetele-i fine; el vrea să găsească
doar o tarabă cu dulciuri, în mine. 

.

Uite, steaua mea
s-a făcut rouă
primilor pruni,

prin crengi ea urmează
suind sclipitoare
foste cununi.

De-acum iarna e gata,
floare lângă floare
trebuie să fie

codițele tale pe care
ți le-împletea
o fată mai mare.

.