La mulți ani, România! La Mulți ani, români de pretutindeni! 

Vă las o poezioară și un desen inspirat de Grigorescu ce l-am făcut azi de Sf Andrei ^_^ 

Zurgălăi

Am uitat unde-s zurgălăii cu care chemam norii
Să cearnă peste toți o albă și sacră catifea
Ca un veșmânt de bine-n ordinea naturii
Chiar dacă-n oase frigul strașnic ne rodea...

I-aveam la sania de mult uitată pe balconul rece
Care se stinge-ncet în dor de chiot și copii
I-aveam și-n povești a căror vreme de-acum trece
Și-n felicitări pop up cu sclipici argintii...

Ce n-aș da să sune iar ca magie-a timpului străbun
Și să cad iară-n trandafirii de alb acoperiți
Jertfind timpului de-acum s-aduc din scrum
Și căldura fumului deasupra vechiului cătun...

Sunați,zurgălăi, răvășiți-ne tristețea depărtării...!
Să venim noi la voi în pași de dulci amintiri,
Să ningă cu mulți oameni pe cărăile țării...
Sunați, zurgălăi, treziți-ne din moartea uitării!

JIRLAIANU THEODORA CRISTINA / PRIMAEVA POEMS PE FB 

DREPTURI DE AUTOR REZERVATE PT DESEN SI POEZIE 

30 NOV 2022 FAUREI BRAILA ROMANIA 

Trece o regină

Printre blocurile gri trece-o regină arămie,
Din trena lungă-i se-aștern frunze –n covor
Ș-am numărat și inimile frânte, o mie,
La geam opaițele-s stinse de spleen și dor...

Printre blocurile gri trece-o regină arămie
Și-n urma ei se joac-un Fool cu galbenă gutuie
Cum ne joacă și pe noi sorțile noastre-n fum,
E zadarnic s-o strigi, nu se-abate din drum...!

Printre blocurile gri trece-o regină arămie
Cu ploaia se confundă lacrimile-i reci
Când preoții naturii frunzele plecate tămâie
Tu, cel ce rămăi, durerea n-o rezeci...!

Printre blocurile gri trece-o regină arămie,
În urma-i zâmbesc fetele cu castaniete,
Zdrobind timide flori de gheață-n călcâie
Sub privirea iernii ce-a venit să-nghețe...

FAUREI, BRAILA, 25 NOV 2022 

DREPTURI DE AUTOR REZERVATE 

JIRLAIANU THEODORA CRISTINA  PRIMAEVA POEMS PE FB 

Tânjesc

Tânjesc după înflorirea lucrurilor în mâinile-mi

Și le tocesc zgâriind închisoarea timpului

Albeață-i pe ochiul magic și pe pereți e gol

Cu nimicul exhaustiv al neputinței mele...

M-ar putea crește din nou o tânjire de –a face...?

Tânjesc să pătez albul gol și nemilos in trecere

Cu-arătătorul să-i fac uși stacojii de creație...!

O clipire nu mai satură ochiul și trupul de frumos,

Prea repede-a trecut râvna de-a ieși prin ea,

M-ar putea crește din nou o tânjire de –a face...?

Tânjesc să văd câzând frunzele arămii de salcie

Diin care mi-au făcut o cunună-n albeață

Când pereților albi m-am pus tânăr chezaș

Pe-o promisiune de-o viață-ntr-un târziu...

M-ar putea crește din nou o tânjire de –a face...?

17 NOV 2022, FĂUREI, BRĂILA, ROMÂNIA 

DREPTURI DE AUTOR REZERVATE 

JIRLAIANU THEODORA CRISTINA  PRIMAEVA POEMS PE FB 

Lăsați-mi nopțile...!

Firele roșii ce mă strâng de mâini dor atât de tare

Când vă citesc numele și cererile suferințelor...

Prin ele zilele-mi curg către voi ca un râu vijelios

Deci, vă implor, lăsați-mi nopțile...!

Invidiez păpădiile și florile de floarea soarelui căci

Ele trăiesc în plină zi când eu mă sec pentru voi,

Și eu îngrop cuvinte sub rădăcinile reginei nopților...

Deci, vă implor, lăsați-mi nopțile...!

Până în asfințit sunt doar un trup ce merge-n gol

Depărtându-se de sufletul îngropat în vise și foi,

Tras de lungi fire roșii – parc-aș fi o păpușă...

Deci, vă implor, lăsați-mi nopțile...!

Vino sub umbrelă

Fluturaș alb ce-mi bântui astăzi blurata zare,

Vino sub tânăra umbrelă ce repede am deschis-o,

Ca să nu plângă Contele pe-aripile tale moi

C-ai plecat de la piesă și l-ai lăsat singur...!

Sub umbrelă să mergem către cerul lapislazuli,

Odihnește-te pe umărul-mi strâmt pentru-o mână,

E lungă cale până-n tărâmul reginei nopții,

Unde Măria Sa de mult m-așteaptă și pe mine...

Căci voi scormoni-n pămănt reavăn să liberez

Din cufărul îngropat cu disperare la rădăcina-i,.

Ce-a ruginit cu sângele muncit în plină zi

Și va zbura din el versul alb ca și tine....

Vino sub umbrelă, nu vei  mai zbura singur...!

DESENUL ESTE CREAȚIE PROPRIE A AUTOAREI 

DREPTURI DE AUTOR REZERVATE 

OCTOMBRIE 2022 

FĂUREI, JUD BRĂILA, ROMÂNIA 

JIRLAIANU THEODORA CRISTINA (PRIMAEVA POEMS PE FB) 

Te usuci în mulțime

Ochii mei văd uscarea ta-n mulțimea ce trece repede,

În dogoarea Bărăganului și-n amintirile zăpezilor,

Căci eu i-am ridicat de la pământ către cerul limpede,

M-ar durea mult să văd roșul-cafeniu biruitor!

Mă-ntreb dacă te usuci în mulțime de dorul munților,

Sau dacă te usuci încărcat de boală ori de ani...

Oare de ce-am îndreptat ochiul magic al vieților

În cuvântul unde ni se intersectează mulțimile...?

Ca mine,tu,copacule,te usuci în suferință trupească,

Dar eu pot doar să-ți încremenesc viața-n creion...!

Cât roșul cafeniu nu avansează-n goana-i nebunească,

Să te transform în amintire, să te schițez în carbon...

Drepturi de autor REZERVATE - JIRLAIANU THEODORA CRISTINA (PRIMAEVA POEMS PE FB)

Făurei -2022 

Fotografie personală a autoarei - VERY OLD PHOTO 

Dansând cu frunzele 

Și-a mai căzut o frunză din arborele vieții mele,

Ia-mi mâna-ntr-a ta s-o dansăm pe jazz-ul ploii,

S-o petrecem liniștită-n vis și să-i fim parâmele

În nocturna fără lună și înspumată a nevoii...

Suratele-i din tină poartă picurul greu în vânt,

Dansând ca noi, actori pe-un vechi Pretend,

Învăluite de –o mare și sacră iubire de cuvînt

Și cu ele poartă-n vânt și-al meu și-al tău gând...

Plecând cu toamna-și lasă-n urmă socotita vină

De-a fi tras ancora tempoului din marea timpului,

Iar noi neîncetat mai dansăm cutia lângă dană

Cercetând în pași lenți comoara trupului...

Vom dansa cu frunzele-n apusuri și răsărituri,

Vom dansa cu frunzele-n mări calme și tulburi,

Și amândoi vom face nave veșnic călătoare,

Cu vele din întrețesute sensuri muritoare...

FĂUREI, 12 SEPT 2022 BY JIRLAIANU THEODORA CRISTINA (PRIMAEVA POEMS PE FB) 

DREPTURI DE AUTOR REZERVATE. FOTO ARHIVA PERSONALA.