Te aștept cu lacrimi de rouă

Te aștept,

în mână cu stâlpări de ceară

și frunze de finic,

veghez în fiecare seară

oprește-Te, la mine, un pic!

Inima plânge

cutremurată de teamă

îngenuncheată la porțile de cer,

smerită, Te cheamă,

umple- i cămara cu șoapte de înger.

Ți- am pregătit

în miezul sufletului, loc,

un pat țesut cu borangic

aprinsă- i candela de foc

inima bate ca ceasul nostalgic.

Așează-Te,

voi șterge urma rănilor

cu lacrimi de rouă adunate-n zori,

sudoarea tâmplelor,

cu mirul raiului de  flori.

Vis cu porumbei

Prinsă este tinereţea

Într-un vis cu porumbei

Pare că, ne cheamă

Pe câmpul frumuseţii

Şi pe noi, poeţii

Să ne-avântăm pe cerul liber

Fără plumbul greu;

Lustruim peniţa şi legăm o rană,

Vântul ne vorbeşte  

Candela mai arde,

Mai cuvântă Domnul,

Ploaia caldă bate-n geam,

Cântă turturica pe al lumii ram,

Pe azur se-adună norii ca soldaţii,

Omul cât trăieşte, ispite-ntâlneşte

Pe calea către Rai.

Prin a raiului ungher

Îmi port pașii goi

Pe cărări neumblate

Singură-n univers

Dând cerului jertfă

Doruri se-agață-n cuvinte

Care tresar rănite

De gânduri zbuciumate,

De iubirea cu suflet de ploi.

Cimitire îmbrăcate în aurite cavouri

Se-nghesuie la o poartă de cer

Niciunul nu poate străbate

Dincolo de podul poleit în mister

Doar poetul smerit,

Înalță din slove zmeie

Din condei picură

Prin a raiului ungher.

Vol. "Inelul cu diamante" de Liliana Roibu 

Cu Toate Drepturile Rezervate

La pas prin inima ta

de Teodora Niţu

Te caut în zadar “pe lângă plopii fără soţ”,

Ultima oară, te-am zărit în al inimii colţ;

Acum, pare că te pierzi în ceaţă, fără urmă,

Nu, eu nu pot fi oaia rătăcită de turmă!

Îmi urmez inima, ascult ale ei iuţi bătăi,

Păşesc adânc, mi-e atât de dor de ochii tăi 

Ce mă priveau cu drag în prag de dimineţi!

Buzele tale ce îmi spuneau vorbe din profeţi,

Gura de foc ce aprindea în inimă pura iubire

Zi după zi, îmi umpleai sufletul de fericire

Îmi lipsesc toate acestea, nu mai eşti aici!

Unde eşti iubire? Te-aştept să mă ridici!

Unde s-au dus acele zile pline cu zâmbete

Care se împleteau cu scânteieri de suflete

Aducându-ne pe amândoi în acelaşi loc

În care realizam că am atât de mult noroc?

Tot ce a fost bun atunci, ai luat cu tine…

Vor trece zile rând pe rând... mai cred în bine

Te-am regăsit printre răzleţele gânduri

Ce te-au ascuns printre aceste rânduri;

Nu pot să te uit, oricât timp ar trece

Te voi recuceri, prin inima ta voi merge!

Aşteaptă-mă, roi de gânduri îmi amintesc

De prietenia frumoasă, de cât te iubesc!

Teodora Niţu din Băiceni-Cucuteni, Iaşi, elevă în clasa a XI-a, Liceul Teologic Ortodox, "Cuvioasa Parascheva", Agapia/ Neamţ
Coordonator, prof. scriitor Liliana Roibu 

Iubite ne troienesc zăpezi

                        de Liliana ROIBU                Iubite

ne troienesc zăpezi…

un viscol ne înghite subit,

crivățul urlă ca lupii flămânzi

în pădurea de argint

ce-și trosnește vreascurile de timp.

Iubite

ninge peste noi

cu fulgi sticloși de nea…

ne cresc în inimi flori de gheață,

captivi suntem în cerurile de cristal,

gerul ne strânge cu abisuri de plumb.

Iubite

bem din preaplinul vremii,

exilați în podul sufletului…

ne taie respirația, crivățul abia trezit

de iarna cu tâmple de rai

ce scutură salba de diamante.

Vol. " În atingerea infinitului", Editura Liric Graph

Octombrie

de Liliana Roibu

Octombrie lustruiește galopante valuri,
Marea de sentimente depășește maluri, 
Zilele cărunte își plimbă pasul domol,
Suflete zgribulite, în toamnă fac ocol.

Focul icebergului, în dangăte azurii
Ordonează anotimpuri în armuri timpurii,
Se încrâncenează noaptea din umbra zilei,
Iubirea valsează pe corzile violei.

Inima ochii- și deschide, fruntea- și înalță,
Peste pământ și ape, doruri încalță,
Viața se deșiră în mii de cuvinte,
Și murmură ca o Doină înainte...

Soarele adoarme pe genunchi de serafim,
Ghirlande de roze, în toamnă să fim,
Dragostea noastră, trup de poveste,
Pusă pe jarul încins, leagăn ne este.

Sfârâie gândul, la tine, cu drag mă cheamă,
Chipul luminos, zâmbește frumos din ramă,
Clipe existente, înmiresmate, în dar
Fie- ți Talismanul unui sacru altar.

Din volumul dublu premiat În atingerea infinitului

Gângurit în limbi de foc

   de Liliana ROIBU

Planeta-i obosită de-atâta durere,

Cerul înroșit aruncă flăcări fierbinți,

Vântul sălbatic își dezbracă uraganul

Prin gândurile ce inundă existența;

Din spatele norilor adunați în halou

Din mugurii de mângâieri halucinante

Înfloresc în coajă de galbenă lumină

Flori de rouă, flori de soare și de soc.

Chemată din adâncimile unei peșteri

Porumbița își etalează colierul,

Cu măiestrie strânge dorurile în cânt,

Se înalță, pare că, o înghite cerul…

Plâng furtunos secundele lovite de vânt

Se scurg peste crângul înmiresmat al vieții

Prin geamul lumii, se aude Porumbița

Cum oftează și gângurește în limbi de foc.

Din volumul COLIERUL PORUMBIȚEI

Cu Toate Drepturile Rezervate

      MIHAIL COANDĂ

      Scriitorul Mihail Coandă s-a născut în localitatea Zegujani, judetul Mehedinți, la data de 20 noiembrie- 1961, în prezent locuiește în satul Rîpa, localitatea Motru, județul Gorj.

A absolvit Liceul Industrial Motru, în anul 1980.    

A debutat în data de 26 noiembrie 1999, în cotidianul local Gorjeanul, cu poezia Ninge.
     Debut literar într-o antologie, vine în anul 2016 în Simbioze lirice - Antologie de poezie, vol 17, editura Anamarol

Volume editate:
    - Vinovat că te iubesc!- este volumul de debut și apare la Editura Anmarol, în luna octombrie 2016
    - Călător spre tine- poezie;Editura Anamarol -2017
    - Înapoiază-mi viitorul - poezie; Editura Anamarol - 2017
    - Imperfecta - poezie; Editura Pim Iași ; 2019
    - Șah cu fata de zăpadă -poezie; Editura Pim Iași ; 2020
    - Raftul cu vise -poezie; Editura Pim Iași; 2020
    - Ingenua - poezie; Editura Pim Iași ; 2020                                                                         

    - Doar un nebun mai crede în vise- poezie, Editura Pim Iași, 2021

    - Sărut însângerat – roman; Editura Pim Iași; 2020

                                                                                                                                                                                                          A  publicat în următoarele antologii:
   -Simbioze Lirice - Antologie de poezie, vol XVII; Editura Anamarol; 2016
   -Carmen - Antologie Lirică vol IV, Editura Anamarol ; 2017                           

   -Carmen – Antologie Lirică  VOL XXVI, Editura Anamarol, 2018
   -Antologie Poetica - Cenaclul Poetic Schenk , Editura Dionysos ; 2018
   -Antologie Lirică - Carmen, Vol XXVI ;Editura Anamarol ;2018
   -Antologia Columna Iubirilor Eterne, Editura Proșcoala Râmnicu Vâlcea ; 2018
   -Antologia Vis cu Nichita- Societatea Culturală Apollon; Vol 6, editura Rocart ; 2020
   -Antologia Caruselul cu metafore –Editura Inspirescu, 2021

Premii: Premiul “Horia Vintilă” pentru proză, la Festivalul-Concurs de creație literară (poezie și proză), organizat de Societatea Culturală Apollon-România, editia a VIII a; 2020, Premiul 1 ca poetul anului, 2020, la Radio Romantic, în urma voturilor ascultătorilor și cititorilor                                                  

Premiul de Excelență  pentru romanul Sărut însângerat, oferit de Radio Romantic; 2020, Premiul 2 obținut la concursul internațional de poezie ‘’ San Valentino 2021’’, organizat de către Societatea Culturală ‘’ Area Cultura’’ Italia 2021, Premiul 1, Secțiunea Proză la Festivalul- Concurs Internațional de Creație Literar- Artistică Elogiul Iubirii, Ediția a-3-a, 2021, Mențiune, Secțiunea Poezie-adulți, la Festivalul “Romeo și Julieta “ Mizil – Ediția a 14 a; 2020-2021

Neicuță, bărbat frumos

Neicuța-l meu de la munte,

Cu șuviță albă-n frunte,

Când apari la horă -n sat,

Ești cel mai frumos bărbat.

Fetele îți dau târcoale,

Dar eu sunt a dumitale,

Orice ar zice orice ar face,

Pe mine mă ții în brațe.

Neicuță cu mustăcioară,

Bagi toate fetele-n boală,

Te privesc și toate-ar vrea,

Să-ți sărute mustața.

Neicuță cu pas mărunt,

De dorul tău mă usuc,

Când te văd pe drum trecând,

Nu mi te mai scot din gând.

Neică cu părul bălai,

Ce gurița dulce ai,

Ai gură cu gust de fragă,

S-o sărut o viață-ntreagă.

Mamă tâmplele-ți cărunte

Mamă, tâmplele-ți cărunte,

Au văzut în viață multe,

Și-ai trecut cu fruntea sus,

Câte piedici ți s-au pus.

 Știu că nu ți-a fost ușor,

Singură făr' de-ajutor

Cât ți-a fost mamă de greu,

Tu te-ai ridicat mereu.

 Te-au lovit de bolovani,

Nu ți-a păsat de dușmani,

Fruntea nu ți-a fost plecată,

Nici mândria niciodată.

Astăzi mâna îți sărut,

Mâna care m-a crescut,

Ochii care m-au vegheat,

Trupușorul mic și slab.

Și-n grai dulce, oltenesc,

Îți spun mamă, te iubesc.

Unde merg, cât oi trăi,

Numele ți-l voi cinsti.

Doamne, n-am cerut nimic

Doamne, n-am cerut nimic,

Cum am putut, am trăit,

Mi-ai dat să port răni adânci,

Nu mi-ai spus că dor atât,

Nici cum pot ca să le duc.

Când m-așez pe iarba crudă,

Roua îmi pare a fi cucută,

Sufletul mi-e Doamne plin,

De amar, ca de pelin,

Zilele îmi sunt un chin.

Privesc cerul înstelat,

Cânt, că doar cântul mi l-ai dat,

Lacrimile-mi sunt de foc,

În jurul meu arde tot,

Pe pământ nu-mi găsesc loc.

Niciodată n-am să-ți cer,

Nici nu mă oprești să pier,

Mă duc când îmi vine rândul,

Dar îmi las în urmă cântul,

Trec mai repede ca vântul.

 Mă dusei la muică-n luncă

Frunzuliță și-o cucută,

Mă dusei la muica-luncă,

Să văd astăzi unde lucră,

Și la prânz dacă mănâncă.

O găsi cu poală-n brâu,

Secerând de zor la grâu,

Cu broboada pe o parte,

Doamne soarele mi-o arde.

Aveam ulciorul în mână,

Cu apă de la fântână,

Vin de bea măicuța mea,

Că setea te-o apăsa.

Soarele te arsă tare,

Cum te mai ții pe picioare

Mă duc și o iau în brață,

Și mi-o sărut cu dulceață.

Nu fi fată supărată,

Cu munca sunt învăţată

De mic copil am muncit,

Și nimic nu am păţit.

Acum muncesc pentru voi,

Să nu creșteți cu nevoi,

S-aveți în viață de toate,

Să puteţi să-nvăţaţi carte.

Îți mulțumesc fata mea,

Niciodată nu uita,

Cât vei trăi pe pământ

Copilul ți-e cel mai sfânt.

Nu uit mamă, îți mulțumesc,

Dacă-i știi cât te iubesc,

Mama le știe pe toate,

Roagă-te de sănătate.

Ca o mamă nimic nu-i,

Pe fața pământului.

 CU TOATE DREPTURILE REZERVATE

Te voi iubi la noapte

Își varsă raiul mirul

În sărutări de foc

Adie blând zefirul,

Ninge cu flori de soc.

Te voi răpi în șoaptă,

Să nu te temi, femeie!

Tu lasă-te furată

Pe mândre curcubeie.

Te voi iubi la noapte,

Să nu te temi, femeie!

Te-oi înveli în șoapte

Pe pat de orhidee.

Voi pregăti ospățul

La flacăra iubirii,

Aprinde-voi opaițul

În hanul nemuririi.

Fâșii de lume nouă

În umbre luminoase,

Pe coapsele de rouă

Picta- vor unduioase.

Zvâcnesc fierbinți dorințe

În icnet de plăcere,

Un val de neputințe

Alearg-o mângâiere.

În cearcănele lunii

Ne-om odihni privirea

Legați vom fi, nebunii

Ce-au învățat iubirea.

 Vol. Inelul cu diamante

cu Toate Drepturile Rezervate

(Versurile au fost puse pe melodie, o găsiți pe youtube

Compozitor și interpret Dorel Mihoc MIDO)

Te voi iubi la noapte

de Liliana ROIBU

Își varsă raiul mirul

În sărutări de foc

Adie blând zefirul,

Ninge cu flori de soc.

Te voi răpi în șoaptă,

Să nu te temi, femeie!

Tu lasă-te furată

Pe mândre curcubeie.

Te voi iubi la noapte,

Să nu te temi, femeie!

Te-oi înveli în șoapte

Pe pat de orhidee.

Voi pregăti ospățul

La flacăra iubirii,

Aprinde-voi opaițul

În hanul nemuririi.

Fâșii de lume nouă

În umbre luminoase,

Pe coapsele de rouă

Picta- vor unduioase.

Zvâcnesc fierbinți dorințe

În icnet de plăcere,

Un val de neputințe

Alearg-o mângâiere.

În cearcănele lunii

Ne-om odihni privirea

Legați vom fi, nebunii

Ce-au învățat iubirea.

Vol. Inelul cu diamante

Cu Toate Drepturile Rezervate

Portretul, o bijuterie, este realizat de artistul plastic, prof. poet Iurie Brașoveanu, și face parte din Albumul "Oameni iluștri", autor Iurie Brașoveanu

Poetul Silviu GRAMA s-a născut la 16 mai 1967, în Odobești. Este fiul lui Alexandru și Maria Grama. 

A absolvit Institutul Militar din Râmnicu Vâlcea, în anul 1992.

Este autorul volumului de poezii "Neputința de-a privi cerul", "Căderi de visuri" ...

Coautorul antologiei "Rezervația de îngeri", Casa de editură Panteon, Piatra Neamț, 1995

Premii: Premiul revistei "Convorbiri literare", 1983 (președinte juriu Constantin Ciopraga)

           Premiul revistei "Luceafărul", 1984 (președinte juriu Nicolae Ciobanu)

           Premiul Editurii Macarie Târgoviște, 1998 (președinte juriu Aurel Rău), distincție obținută pentru volumul "Neputința de-a privi cerul", în cadrul Festivalului Național de Poezie "George Coșbuc", Bistrița , octombrie 1998, ediția a XIV-a

A murit pe 1 august 1997, la vârsta de 30 de ani, lăsând nepublicate mai multe volume de versuri, un gol și o mare durere. 

Postum i s-au publicat poezii în cotidianul "Realitatea dâmbovițeană", revista "Târgoviștea", etc.

Sub geana cerului stă lacrima de înger, gata să se desprindă, ca o boare, ca un gând, ca un mit dintr-o epocă îndepărtată. Se aprind stelele una câte una, poetul atinge cu sufletul pacea, el bea din esența misterioasă a vieții universale, străbătând visul modulat de cântecul păsărilor divine, murmurul izvoarelor, ninsoarea florilor de rai...

Pentru acel care citește cu o inimă ce participă, simte acea zbatere a poetului de a-și păstra sufletul pur, nobil, sensibil, acel eros matur, finețe, ardere intensă, neliniște, acea dragoste ce are dulceața mierii, dar și pelinul suferinței. Liliana Roibu

COLOANA INFINITULUI

Dacă și-ar face casa infinitul

În trupul meu, n-aș ezita să spun

Ca bob cu bob mi-aș aduna granitul

Din care m-aș clădi cu mult mai bun.

M-aș pironi apoi pe verticală

Între extreme de pământ și cer

Să simt cum veșniciile mă spală

De omenescul meu umil, stingher.

RĂTĂCIRE

De ce tocmai drumul meu

S-a pierdut printre cărări

Ca să-mi fie foarte greu

Să aleg din patru zări.

Și pe tine te-am pierdut

Între marile tăceri

Ai fugit pe cai de lut

Și din astăzi și din ieri.

N-aș putea să-ți spun mai mult

Caii pasc pe urma mea

Eu mă chinui să-ți ascult

Strigătul din altă stea...

LUCEAFĂR STINS

Iubita mea de niciodat

Deși dintotdeauna

Mă doare dor nemăsurat 

Să fii a mea întruna.

Pe când ferestrele albind

S-or sparge-n ape calme

Înfiorarea să-ți cuprind

Cu cerul dintre palme

Ți-oi da lumină de inel

Înghețul să-ți aline

Ți-apoi m-oi scufunda prin el 

Ca să mă sting de tine.

Cu trupul stins să-ți împletesc

Cuvinte cristaline

Despre iubirile ce cresc

În mările din mine.

Și de-o cădea atunci o stea

Cu albe diademe

Tu ai să-mi știi, iubita mea

Durerile prin vreme.

Ei îi plăcea în ochiul meu 

Privirea să și-o scalde

Și-un somn mă adâncea mereu

Sub pleoapele ei calde.

Dar eu luceafăr condamnat

La ceruri separate

În fiecare am aflat

Mereu singurătate.

Și m-am întors de-atâtea ori

Spre albiile lumii

Ca un copil rătăcitor

Prin gândurile mumii.

Nu i-a ajuns căderea mea

Din lacrima deplină

M-ar fi dorit un fel de stea

Crescută în grădină.

Azi mă cuprind adânci fiori

Că i-am simțit nisipul

Surpat sub vechile ninsori

În care-mi aflu chipul.

POARTA SĂRUTULUI

Sufletele noastre ning cu vise,

Buzele îngheață în sărut

Infinitul și-a lăsat deschise

Porțile spre 0 absolut.

Eu te simt, prin mine, cum ți se

Face frig în straiele de lut

Când coloane mor prelung ucise

Trepte albe spre necunoscut.

Lutul arde flacără curată

Stalactite plâng bucăți de cer

Ne-a rămas pe trupuri condensată

Lacrima-coloană și mister.

Infinit ne mai iubim o dată

În răgazul dintre veșnicii

Învârtind cu foc aceeași roată

Drumul scurs de la părinți la fii.

(vara anului 1988)

ATÂT DE TÂNĂR

Eram atât de tânăr, ce dor mă cunoștea

Umpleam cu orizonturi înfiorate anii

Mă legănam departe în unduiri de stea

Jucându-mă cu tine de-a cerul și castanii

Iubito, azi îmi curge o flacără prin trup

Și visul mi-l încearcă primordială sete,

Incandescența orei din care-aș vrea să-ți rup

Secunde orbitoare pe aripi de egrete...

Vol. Neputința de-a privi cerul de Silviu Grama

"Silviu Grama are dreptul să trăiască peste moarte." Mihail. I. Vlad

"Îndrăznesc să intru în cetatea cuvintelor pentru ca ele să mângâie lin pe cel plecat dintre noi...

Mi-e teamă că nu le voi putea alege și că nu le voi face să cânte, să scânteieze , să doară, așa cum el le-a stăpânit cândva. Toți cei care l-am cunoscut și iubit, știm că el a plecat pentru o veșnicie spre izvorul de unde se adapă UNICORNUL." Viorica Lidia Hanaru

"Aflat la un pas de infinit, Silviu Grama face parte dintre favorizanții unui destin ce i-a permis pentru câteva clipe de grație lirică să întrevadă inefabila esență a condiției umane.

Poet al speranțelor într-o veșnică așteptare de confirmare a viabilității idealurilor, Silviu grama a lăsat în urma sa cuvinte de o inefabilă sensibilitate." Mihaela Avram

"Unicul meu frate, Silviu a trăit și s-a stins ca o cometă, în plină strălucire ajunsă, poate, independent de voința lui, într-un mediu care i-a grăbit arderea totală." Mariana Brăileanu

"Silviu Grama, omul care ne provoacă în permanență la meditație. Uneori îi simt atât de mult lipsa încât îmi vine să strig:

Poate totuși n-o să plece,

Poate totuși n-o să ieie

Închizându-l într-o scânteie

Focul rece, FOCUL RECE."

Cpt. ing. Săndel Agache

 Ambrozie și venin

 de Liliana Roibu

Am făcut pact cu a ta inimă,

Înot mai adânc în a anului crug,

Prin lumina de sub talpa soarelui

Magia ta mă arde ca pe rug;

Iubirea ce ți-o port, limite, nu cunoaște,

Toate celulele din corp te iubesc,

Și dacă vreuna moare, alta apare

Iubindu-te, din ce în ce, mai mult;

Cu ochii scriu epopeea iubirii,

Pătrunsă de lava-i sălbatică

Strâng gustul de ambrozie și venin

Al sărutului încrustat în străveziul cristal;

Îl sorb însetată, într-un sacru ritual…

Adorm apoi, lângă șoaptele tale.

din vol. Inelul cu diamante

portret de autor realizat în creion gri de Mihai Cătrună

CU TOATE DREPTURILE REZERVATE

Frumoasa mea

de Liliana Roibu

Frumoasa mea,

ți-am prins un astru

în părul ce se revarsă

în spumant de cascade

peste umerii de lapte

în atingerea ce arde.

Frumosa mea,

cu ochii de pădure,

ți-am pregătit mătasea

din mândrele curcubeie

să-ți curgă în voaluri

pe trupul delicat de Zeie .

Frumoasa mea,

cu-mbrățișări-liane,

ți-am așternut în taină

iubirea cea aleasă

să te lege strâns de mine

în parfumu-ți de mireasă.

Trilogia Inelul cu diamante

CU TOATE DREPTURILE REZERVATE

EMINESCU-ABSOLUTUL

de Liliana ROIBU

Iubesc în taină,
Te păstrez tăcut
Prin frunzarul
Gândului plăcut;
Tu - Absolutul,
Gigantul neamului nostru,
Astrul plecat prea tânăr
Printre aștri cerești;
Cu blândețe, mă privești
Prin fereastra sufletului,
Mă las răpită în dorul tău
Peste lume, peste valuri,
Peste ale mării maluri,
Peste câmpia cu flori
Între oceane și nori.
Cresc păduri în ochii mei,
Gânduri răsădesc în stele,
Graiul dulce, lin mă urce
Pe o gură de poveste,
Brațul strâns să mă apuce
Pe cărarea din răscruce;
Ne cresc aripi mari de foc
Dintr-o dragoste eternă
Timpul s-a oprit în loc.

Vol. Inelul cu diamante

TOATE DREPTURILE REZERVATE

Ne plâng nepoții- n pumnul țării

 de Liliana ROIBU

Ne plâng nepoții- n pumnul strâns al țării

Cu lacrimi din puhoiul înroșit al zării,

Brăzdați de aspru vânt și grele ploi,

Cutremurați de cimitire de sfinți și eroi.

Cu inimile zdrobite sub talpa lumii,

Trezesc din somnul gliei, străbunii;

Un Ștefan, un Avram Iancu, un Mihai

Despică cerul cu limbi de proaspăt plai.

Fulger și tunet se amestecă cu pământul,

Cu murmur de apă vie își șterg de pe față lutul,

Cu lacrimile nepoților udă aurul grâului,

Smulg din rădăcini și ard sămânța răului.

Țară frumoasă, nebuni au rupt din tine

Ca turbați și însetați de sânge, jivine

Strânge-ți inima roșie, galbenă, albastră

În templul ridicat în a Domnului Casă!

Ca un Hristos pe lemnul Crucii pironit,

Cu tremurul trupului de martir jertfit

Alungă croncănitorii corbi care pândesc

Cu ochii de urgii, sulițe negre rotesc!

Întinde în Împărăția Cerului, câmpii

De suflet renăscut din inimi pure de copii!

Descătușează din infern, norodul!

Sloboade în marea nemuririi, năvodul!

Unge- ți genunchii roși în rugăciuni

Cu alifia dragostei din încinșii cărbuni,

Cerne pacea în izvor de mărturii

Cu zboruri înalte de albastre ciocârlii!

Sâmbătă, 14 martie 2020

 Vol. Inelul cu diamante

TOATE DREPTURILE REZERVATE

 Poetul Slaven Trebovac s-a născut la 30 noiembrie 1977 la Prijedor (Bosnia și Herțegovina). A absolvit filosofia la Facultatea de Filosofie din Belgrad. Lucrarea sa de absolvire a fost publicată într-o formă prescurtată în „Krajina” Banja Luka (Bosnia și Herțegovina), septembrie 2010, și a fost citită și ascultată prin Radio Belgrad.

 De asemenea, el a scris și textele „Milk”, transmise la Radio Belgrad în 2008. „Structuri de comunicare epice în drama lui Brecht The Threepenny Opera” (în Pregătire pentru publicare, lucrare citită la Radio Belgrad, iunie 2014).

 A absolvit Facultatea de Arte Dramatice (FDU) din Belgrad (Serbia) în 2013. Ca student a studiat actoria la Teatrul Cedubal din Banja Luka (2001), la Teatrul Academic Branko Krsmanovic din Belgrad (2006-2012) și la Teatrul Dadov. Spectacole: Hamlet, Pescăruș, Numai pentru iubitorii de jaf, Cocoșul lui Picasso, Așteptarea nouă, Suicid, Schelă. A primit un premiu pentru rolul de Dorn în piesa The Seagull.

 A jucat în diferite filme pentru copii: „Mâini“, „Adânc în pădure“, „Răpire“ (în regia lui Zoran Radonjic) și în lungmetrajul „Falsificator“ (Goran Markovic, 2012).

 Autor de poezii. Este medaliat, distins cu diferite premii: „Poezia lumii” la Campionatele Mondiale de Poezie - Campionatul Mondial de Poezie (București) și pentru o realizare specială în literatura mondială la Festivalul Odyssey 2019 (Craiova-România). El face parte din Antologia poeților lumii, cu lucrarea „Pentru tineri și treziți”.

 Ocazional lucrează ca profesor, predând discipline filozofice în diferite licee. Este pe cale să termine fizioterapia la Școala Superioară de Medicină (Colegiul Prijedor). Locuiește în Prijedor (Bosnia și Herțegovina)

E NOAPTE

de Iurie BRAȘOVEANU

E noapte. E tăcere și cerul este mut.

Mă-ntreb de ce întruna trăim pe împrumut?

Când viața-ngenunchiază în fața beznei moarte,

Durerea-ncoronează a vieții clipă-n noapte.

A vieții clipă-n noapte, pe-ntinsul ei inert,

Cu-o stea înlăcrimată ce plânge-n al meu piept.

Cu-o beznă ce-i venită din reci imensități,

 Vrând să mă-ncătușeze în negrele-i cetăți.

În negrele-i cetăți, lipsite de visări,

Cu gânduri rătăcite în lacrimi și oftări,

În chinuri și durere, și cu lumina stinsă,

Dar eu mai văd ca-n ceață pe cer o stea aprinsă.

Pe cer o stea aprinsă mai sus de negrii nouri,

Lumina ei mă ia în caldele-i ecouri.

Cât de înalt e zborul, ce joasă e căderea,

Ce scurta-i fericirea, căci lungă e durerea.

Căci lungă e durerea, o lacrimă pe țărnă...

Noi pulbere ne facem, dar ea-i  în veci eternă.

Mă-ntreb de ce întruna trăim pe împrumut?

E noapte. E tăcere și cerul meu e mut.     

CU TOATE DREPTURILE REZERVATE 

Ispita cu parfum de înger

               de Liliana ROIBU

Îmbracă-mă-n lumină,

tu, înger radios,

înmiresmează-mi sufletul cu nard,

prinde-mi în păr, un fulg din aripa ta,

culege-mi lacrima de foc,

deschide-mi Paradisul cu ea!

Ispitește-mă, în noapte,

înalță-mi trupul, cu căldura ta,

așează-l prin zori de zale,

pe cerul de catifea,

râu de mir să izvorască

din inima mea!

din volumul „Inelul cu diamante”

TOATE DREPTURILE REZERVATE

Sunt lacrima ploii ce-ți bate în geam,

Sunt tremurul frunzei desprinsă din ram,

Sunt clocotul nopții și țipătul lunii,

Sunt vraja ce-mbată fiorii, nebunii.

Sunt îngerul ce-și scutură aripa,

Sunt gura de foc ce aprinde clipa,

Sunt firul de iarbă ce-ți gâdilă talpa,

Sunt unda iubirii ce-ți amplifică șoapta.

Sunt aerul pe care-l respiri în zori,

Sunt catifeaua sărutului de flori,

Sunt comoara ascunsă-n podul de inimi,

Sunt dulceața scursă pe trupul de lacrimi.

Liliana Roibu- vol. Inelul cu diamante

TOATE DREPTURILE REZERVATE

DIVINA ARMURĂ

     de Liliana ROIBU

Pătrund prin vălul timpului pe un nor halucinant

Țin ochii închiși…tresar! Ating granițele neantului!

Strâng pleoapele mai mult, tot mai mult…

Trupul îmi este captiv în splendoarea inefabilă.

Curg vorbele în șoapte, ademenitoare, se unduiesc

Ca valurile mării înspumate, tulburătoare,

Plutesc în derivă, într-o străfulgerare de fericire,

În fantezia făcută din praful magic, la ora de taină

Mă adâncesc în cearcănele cerului, fulgerată

De scânteierea din Ochiul lui Dumnezeu

Buzele-mi sunt încleștate, se nasc vise

În legănări de noua viață cu divină armură.

vol. INELUL CU DIAMANTE

TOATE DREPTURILE REZERVATE