Când natura e o oază

De fericire și aer curat

Unde dreptatea primează,

Suflul Divinului l-am ascultat.

Ce este viu, Dumnezeu îl face,

Omul știe să se joace

Cu mărețul lucru primit în dar,

Viața a ajuns un calvar!

Dar fericirea din al tău sine,

Dumnezeu o știe bine.

Nu se vinde pe la colț de stradă…

Iubirea Lui e o dovadă!

Când iubești totul pe acest Pământ

Și-al Divinului cuvânt,

De ce moartea o răspândești?

Nu poți ca OM să te numești!

Aproapele meu cu mintea pură,

Omul multe mai îndură!

Știm că Dumnezeu de multe ne iartă…

Ești contra Mamei? Niciodată!

Mama este Sfântul Duh din tine,

Te cunoaște foarte bine

Orice faci rămâne înregistrat…

Vai de săracul om ratat!

Inima de ți-e deschisă glasului divin,
Nimeni din tine nu o să stoarcă vreun suspin.
Voința eului de a purcede pe cărare,
Alină-n pururi, orice supărare.

Tainele pădurii de le înțelegi,
Atunci silvicultorule, ferice ești,
Glasul freamătului virgin, de codru des
Lăuntru-ți descifrează, ce mintea-ți nu a înțeles.

Atunci puternica iubire, pentru orice, o vei simți,
Sau vibrația celulelor, de iubire inundate, zi de zi.
Unduind cu freamatul vrăjit al glasului pădurii,
Lăută fermecată, din suavele frunze ale naturii.

Poate nimeni pe pământ nu te va înțelege,
Adormi… visând splendoarea, dar ea trece.
Dar nu fi trist, doar spiritul este etern.
Uiți sporadic totul, revii în lume, în infern.

Rariștea pădurii ți se ivește, iar tu, visător…,
Din nou ți-aduci aminte, de pacea din interior.
Inima ți se deschide și pe natura mamă, pentru vecie,
O vei așeza mlădios pe tron, suavă, grijulie.

Începe iarăși pulsul să se schimbe,
Rar respiri, vibrezi, scufundat în iubire.
Gloria divină ți s-a arătat și ție,
Începe o nouă viață, precum natura te îmbie.

Nu uita nicicând vraja glasului pădurii virgine,
Ești om, poți fi un sfânt, respectă legile cum se cuvine!

TÓTH ÁRPÁD

Poems in Russian

Translated by Dr. Adolf P. Shvedchikov (Russia)

ЗИМА В ЧИУРУСЕ*        

Сумеречный портрет

На рваных ветвях висят сосульки,

Они громко звенят на морозе,

Слышится радостный хор воробьёв,

Падающий белый снег покрывает их хохолки.

Вьюга, как огонь, заставляет улететь воробьёв,

Их хор нарушается страхом,

Снежинки танцуют ревностно в их честь,

Пока не падают устало от головокружения.

С каждым движением,

Полный откровенности,

Снежинки часто

Теряют свой путь.

Уходитдень , надвигается ночь,

Черная тьма нарушает пейзаж,

И все цвета быстро исчезают

Под покровом снега.

Теперь, всем спать !

* Сиурус - старая маленькая деревня в Трансильвании

Obosit mă așez pe un buștean în plină pădure

Făcându-i loc unui gând să stea lângă mine.

Greutățile vieții au început să se dezbine…

Neantrenate urcușul muntelui să îl înfrunte.

Se prăbușesc neputincioase la picioarele mele!

În frunzișul ce ocolește câteva floricele

Vântul desenează proiecția norilor pe pământ.

Au înghețat clipele dulci în brațele pădurii,

De nu mai știu… sunt eu, miile de stele, sau suflul naturii.

Pentru moment orice se spulberă în bătrânul vânt,

Iar susurul izvorului spală orice diferență.

Mă ridic, reluând sfânta luptă pentru existență.

Șerpuind, cărarea își arată planul print-o reverență!

                                                            11.08.2020,

                                                               ora 13:43

Tu știi că inima mi-e mare

Și un loc etern în ea găsești,

Ești roua dimineții pe o floare,

Când ținându-mă de mână, mă iubești!

Mi-ai deschis în viață o cale,

Prin graiu’-ți dulce mi-ai expus ce-i rău,

În lumea cu capriciile sale,

Prin compasiunea zâmbetului tău!

Pentru protecția divină

Prin ale iubirii dulci petale,

Croiește-un drum spre era ce-o să vină…

Din haos  spre piscuri spirituale!

                                          10.08.2020,

                                             ora 11:42

Noi ne comportăm ca dracii,
I-am îndepărtat copacii;
Mama pământ și natura,
Tolerează impostura!

E atât de iertătoare
Și cât e de răbdătoare,
Se comportă ca o mamă,
Ne dă flori și ne dă hrană!

Dacă privești Mama Pământ,
Gândul rău se duce-n vânt,
Nu poftești femei frumoase,
Le stimezi că-s arătoase!

Tu, doar calm slăvești natura,
Frumusețea, creatura,
Darul ei privilegiat,
Pe care Domnul i l-a dat…

Gentilețea și cuvântul,
Apa, florile, pământul,
Căci sunt mult mai iertătoare,
Decât zmeii de sub soare!

                         04.08.2020,
                             ora 7:58

Când sinele ți l-ai atins

Pătrunzând adânc în tine,

Din esența vieții ai prins

Drumul sfânt și este bine!

Extazul divin apare,

Iubirea Lui te copleșește,

Ce e mai frumos sub soare?

Iubind totul... El te iubește!

Căci doar prin iubirea pură

Ajungi să-L cunoști pe Divin...

Doar prin pace, fără ură,

Vei scăpa de-al vieții chin!

Liniștea interioară

Trupul sfânt ți-l copleșește

Și pentru întâia oară

Vei simți că te iubește!

                         01.08.2020,

                              ora 3:21

Privește florile cum înfloresc…
Să-ți fie viața mai ușoară;
Să vezi în ele ceea ce eu zăresc:
A Divinului scumpă comoară! 

Parfumul lor e roua Divină…
Ce se-mprăștie ca frumosul vers;
Se rupe o floare… ea suspină:
-Va fi mai sărac acest UNIVERS!
                                   31.07.2020,
                                        ora 9:45

Prin propria ta viață convingi că ești divin,

Orice cuvânt rostit e important pentru tine,

Doar cuvintele dulci sunt bune pentru tine

Căci nu te vor mai atinge al pedepselor chin.

Tu știi că iubirea este Dumnezeu în sine

Și că Divinul este iubirea nepătată,

O Ființă de Lumină, iertătoare, curată...

Doar petale de flori să izvorască din tine!

                                         30.07.2020,

                                             ora 9:15

S-a spart clepsidra și curge nisipul,

Timpul își împrăștie veninul,

Tumultuosul val nu se oprește,

Urlă Pământul, disperarea crește!

Foarte calm Divinul, opera-și privește,

Se chinuie omul, dar mereu greșește,

Iadul peste oameni pune stăpânire,

Haosul e mare, nu este iubire!

Mintea nu ajută, bunul simț dispare,

Moartea nu discerne, nu are hotare,

Stăpân pe Pământ, omul vinde Divinul…

Roadele-și culege, de aici tot chinul!

Mor oamenii-n masă, pe Divin îl lasă,

A făcut  religii, nu-L mai au în casă,

Îngerii dispar, căci omului nu-i pasă,

Doar banii și puterea… asta-i soarta noastră!

                                                   26.07.2020,

                                                      ora 10:34