POEZI NGA POETJA TETANE TURAN RAHIMLI
AZERBAJXHAN
VJESHTË
Binte shi sërish, ishte një natë simpatike
Nuk kishte ecje, asnjë zhurmë në rrugë.
Qyteti i çuditshëm, jashtë ishte aq i trishtuar,
Vjeshta më tha: vdis nga pikëllimi dhe vdes.
Feneri i rrugës ul kokën
re e bezdisshme në asfalt.
Pikat po luajnë në pellg,
Poezia fillon në piedestal.
Pikat largohen një nga një në xhamin e dritares,
Qyteti pa gjumë po fërkon sytë.
Hëna e fshehur diku, hija e saj luante me ujë,
Zemra ime poetike emocionohet, tani.
Binte shi përsëri, ishte një natë simpatike,
Nuk kishte ecje, asnjë zhurmë në rrugë.
Qyteti aq i çuditshëm, jashtë ishte aq i trishtuar,
Vjeshta më tha: vdis nga pikëllimi dhe vdes.
TI MË MË SIELL NË DET
Sërish mes nesh fryjnë erëra të ftohta,
Më solle sërish në det.
Fjalët na…
Cometarii