Acasa

POEZI NGA POETJA TETANE TURAN RAHIMLI 

AZERBAJXHAN

VJESHTË 

 Binte shi sërish, ishte një natë simpatike 

 Nuk kishte ecje, asnjë zhurmë në rrugë.

 Qyteti i çuditshëm, jashtë ishte aq i trishtuar, 

 Vjeshta më tha: vdis nga pikëllimi dhe vdes.

 Feneri i rrugës ul kokën

 re e bezdisshme në asfalt.

 Pikat po luajnë në pellg,

 Poezia fillon në piedestal.

 Pikat largohen një nga një në xhamin e dritares,

 Qyteti pa gjumë po fërkon sytë.

 Hëna e fshehur diku, hija e saj luante me ujë,

 Zemra ime poetike emocionohet, tani.

 Binte shi përsëri, ishte një natë simpatike,

 Nuk kishte ecje, asnjë zhurmë në rrugë.

 Qyteti aq i çuditshëm, jashtë ishte aq i trishtuar,

 Vjeshta më tha: vdis nga pikëllimi dhe vdes.

TI MË MË SIELL NË DET

Sërish mes nesh fryjnë erëra të ftohta,
Më solle sërish në det.
Fjalët na…

toamnă căzută pe gânduri.

toamnă cu urme de duminică

ascunse după ușă.

toamnă cenușie

cu alei de noroi,

cu lumină micșorată,

cu ploaie alergată pe geam,

cu nopți spălate până-n zori

și zile lipite cu frig.

toamnă, eu te iubesc cu mirosul tău ud de asfalt,

cu străzile pustii rătăcite la întâmplare

pe locul unde ești și tu refugiat.

iubirea coboară pe partitura udă;

adună timpul pe nimicuri întinse.

cuvintele scriu cu litere de apă

și aerul lacom compară canonul

cu secundele nedormite,

ca foile rupte dintr-un caiet.

/drept de autor/

și toată m-aș da ție

de n-ar fi ruptă căderea

de n-ar fi huma fidelă la facerea mea

rostirile căzute la subsol

suirile în note false

zugrăviri cu înfățișări străine

neliniști în schismă

euforia ridicată-n tavan respiră într-o uitare de sine

din grămada de curbe

de virgule

de puncte

așteptarea devine un cerc rostogolit

lăsând urma aceea superbă

de lumină-n amurg

deasupra orașului

plutind între silabe

totul devenind atât de aproape

ca niște amprente ce-mă ating

29.09.2024/drept de autor

Deodată

deodată singurătatea devine imensă

îmi topește ființa

la stânga

la dreapta

sus

 jos

se dezgolesc treptat cărări nepoftite

cărări amputate

străluciri negre îmi iau ochii

orizontul e înghițit de văzduh

melodia cântă singură pe alt ton

al unui alt timp

întoarcerile zâmbesc la capăt

neliniștea

neîncrederea devin normalitate

iubirea e cârpită cu vise

respir momente rostogolite pe degetul inelar

uneori era o contopire a cuvintelor

un înger alb

un înger negru apar făcând semne de retragere

spre capătul ce nu se află nicăieri

POEZI NGA TERANE TURAN RAHIMLI

AZERBAJXHAN

TI MË MË SIELL NË DET

Sërish mes nesh fryjnë erëra të ftohta,
Më solle sërish në det.
Fjalët na presin gjuhën,
Deti nuk na jep një shans më.

Fjalët tona rriten në rërë,
Deti po errësohet, ne ecim.
Deti na dëgjon dhe na flet.
Shpirtrat ia shitëm sërish detit.

Më ranë thinjat e bardhë në këmbë,
Deti lutem për ju.
Era fryn dhe dridhet në veshët e mi
Gjyshja mburrej: “Mos u fut shumë thellë”.

Unë mendoj se ju jeni si deti
Lëkura është një rrezik, unë gërvisht bregun.
Sa më thellë zhytem.
Unë e vlerësoj kur të gjej përsëri.

NËNAVE

Tek rruga ku i kishin tërhequr sytë
Mëmësia humbi.
Në portin ku mbërriti fëmija
Lëshon spirancën krenari e mëmësisë

Zemra e sajë është gjithmonë e trazuar,
Feniksi po digjet në një zjarr i vetëm.
Më shpinë mban foshnjën
Duke e menduar veten sa një…

TARANA TURAN RAHIMLI'S INTERVIEW WITH THE FAMOUS ALBANIAN POET, ESSAYIST, PROSE WRITER, JOURNALIST, TRANSLATOR ANGELA KOSTA

-  Hello dear Angela! You make a very important contribution to the development of world literature as a poet, essayist, journalist, translator... You are active in various fields of literature and culture. Which of these areas is closest to your soul, without which you can't imagine your life?

A. Kosta: Hello dear Tarana! I would say that they are all in my soul, right in the depths of my soul, of my existence because I think that one without the other cannot be there so I cannot share them, I could not. It is truly satisfactory and not only is it an enormous richness in the baggage and in the cultural and literary sphere, but it is what also enriches me within me, because when I translate, I find in the components not only the verses that the author verses but I find and know their beautiful soul, without clothes, I find them "naked", thus,…

DO YOU LAUGH... OR SORROW?

Do you laugh... or sorrow?!

I don't know if you realize the slow dying I am in...
Unconcerned, I left my shadow on a thorn bush branch...

And even though I know only to enter the void, and because I am immersed and hidden among the beats of questions,
The steps of the dream carry me to my tears hanging on the wall, which I placed under the exodus...

Was my first embryonic painting a lie?!
And what about the tears that do not burn expectations... were they born from a lie?!

I am in a state of ecstasy afflicted with the fever of silent contemplation, adorned with missing buttons awaiting fulfillment...
And the soul, with its wings in their fluttering and rustling, does not cease to move, avoiding the pillow of clouds...

Am I a joke or a reality, or a gelatinous being obscured by mystery and suffering!?

Inform me of the vision if you know...!

© TAGHRID BOU MERHI - LEBANON -…

 CICLUL DE VIAȚĂ FAMILIALĂ 

Psiholog Grigorie Roibu

Familia reprezintă ultimul element al triadei: cuplu – căsătorie – familie. Familia reprezintă, în orice societate, o formă de comunitate umană alcătuită din cel puțin doi indivizi, uniți prin legături de căsătorie sau de rudenie.

În contextul dat este indicat să urmărim individul ca parte din viața familială, dezvoltarea unui stil de viață împreună în traversarea prin vârste, în etapele cu urcușuri și coborâșuri produse de noile schimbări.

O versiune standard fixă al unui ciclu de viață de familie, nu există neapărat, pentru că, nici familiile nu sunt la fel, au norme și principii diferite pentru fiecare etapă, apar dificultăți pe acele perioade de tranziție. Deseori sunt probleme atunci când…

Tarana Turan Rahimli

YOU BRING ME TO THE SEA AGAIN

Cold winds are blowing amongst us,
You have brought me to the sea again.
Words cut and cut our tongue,
The sea still does not give us a chance.

Our butterflies are growing on the sand,
The weather is getting darker as we walk.
The sea speaks to us,
Again we sold our souls to the sea.

White flakes landed on my feet,
Begging for you.
It beats, vibrates in my ears
My grandmother used to brag, "Don't go to deep." ”

I think, you are also like the sea,
Skinny danger, coastal rage.
But how deep do I sink.
I'm precious when I'm found again.

August 29, 2013

Translated into English by Imdadul Islam

         Dincolo de cuvânt, dincolo de suflet: Nicolae Dabija

                                    ...am putut iubi atât, încât deasupra ta sâ înflorească cerul

                                                                                                    Nicolae Dabija 

Îngerul Alb

Lui Nicolae Dabija

Prin venele lumii

curge sângele Îngerului Alb

căzut din palma divină;

o lacrimă…