Toate postarile (1383)

Sortat dupa

Terane Turan Rehimli

NE MOŽEŠ NACRATI MOJU SLIKU

Možeš nacrtati sliku stabla ili kamena
Možeš nacrtati sliku zime koja blijedi u proljeće
Možeš uzeti sve što vidiš na ovom svijetu,
Ne možeš nacrtati moju sliku…

Možeš sličiti mojim očima i trepavicama,
Čak i ti možeš pronaći boju moje riječi.
Možeš nacrtati slijepo strpljenje u meni,
Ne možeš nacrtati moju sliku.

Možda možeš nacrtati srce stranca,
Možda možeš srušiti očekivanje u mojoj nutrini.
Možda možeš izliti moj duh u boje,
Ne možeš nacrtati moju sliku.

Moja će ti slika uvijek biti pred očima,
Ali ne možeš vidjeti moje vlastito biće.
Tvoj život je možda prošao, ali ta slika nikada neće,
Ne možeš nacrtati moju sliku.

Na hrvatski preveo Zdenko Ćurković.

Citeste mai mult...

Au trecut de când ați spus “da” în fața Tatălui Ceresc,
Fiind pregătiți să înfruntați ceea ce vă rezervă viața.
Iubirea voastră nu s-a stins în ciuda marilor obstacole,
Împreună ați rămas și la bine și la rău, întărindu-vă relația.
Deși la început prințesa nu a crezut în iubirea adevărată,
Prințul sfios părerea i-a schimbat, oferindu-i un simplu dar:
Inima lui sinceră care bate numai pentru ea și nimeni altcineva.
Asemeni lui Dragobete și a miresei lui, frumoasa Primăvară,
Nu i-ați permis Crivățului să stingă lampa lăuntrică,
Nici Tatălui Timp să vă oprească să aveți spiritul tânăr.
Împreună continuați să aveți grijă de grădina liniștită
A cărei răsplată nu întârzie să apară în fiecare anotimp.
Sunt simple cifre, niciodată nu veți înceta să vă spuneți,
„Te iubesc!” unul altuia.

Copyright Gheorghe Laura
Toate Drepturile Rezervate.
11.02.2024

Sursă fotografie: arhivele personale

 

Forty Years
(Dedicated to my parents’ forty year wedding anniversary)

Passed since you said “I do” in front of the Holy Father,
Ready to face together what life will bring.
Your love didn’t fade despite the great obstacles,
You stayed together, for better or for worse, strengthening your relationship.
Although the princess didn’t believe in true love at the beginning,
The shy prince changed her opinion by giving her a simple gift:
His honest heart that’s only beating for her and her alone.
Like Dragobete1 and his bride, the lovely Spring,
You didn’t let Jack Frost turn off your inner lamp,
Nor let Father Time stop you from being young at heart
You tend your serene garden together,
Its reward never ceases to appear in every season.
Are just numbers, you’ll never cease to say,
“I love you” to each other.

Copyright Gheorghe Laura
All Rights Reserved.
February 11th, 2024.

Photo taken on March 3rd, 2024.

Notes:
1 Dragobete is the Romanian version of Valentine's Day. He's the god of love, guardian of couples and protector of birds. He's the husband of spring. Romanians celebrate Dragobete every year on February 24th and there's a saying in that day "Dragobete kisses the girls".

Citeste mai mult...

Primăvară Dragă (2)

Topești oglinzile de gheață,
Readucând natura la viață,
Trezind-o dis de dimineață
Cu vocea ta de cântăreață.

Florile elegante dansează la bal,
Oferind un minunat spectacol floral,
Învăluind în parfumul lor dulce
Pe orice suflet care pe lângă ele trece.

Cocoțat pe creanga pomului înflorit,
Prințul înaripat cântă din inimă o serenadă,
Sperând să-i împărtășească sentimentul dorit
Alesei care locuiește în cireșul din livadă.

Sufletul ni-l înviorezi prin miraculoasa lumină,
În tabloul vieții fiecăruia adaugi pete de culoare.
Deși mă îndemni să muncesc ca o albină,
Mereu îmi amintești să-mi cunosc adevărata valoare.

Copyright Gheorghe Laura
Toate Drepturile Rezervate.
29.02.2024

Sursă fotografie: arhivele personale.

 


Spring Dear (2)

You’re thawing the ice mirrors,
Bringing nature back to life
By waking her up at dawn
With your singing voice.

The elegant flowers are dancing at the ball
Putting on a wonderful floral show,
Enveloping each soul that’s passing by them
In their sweet perfume.

Perched on the branch of the flowering tree,
The winged prince sings a serenade from his heart,
Hoping to share the desired feeling
With the inamorata living in the cherry tree in the orchard.

You’re reviving our soul through the magical light,
Adding splashes of color to the painting of each of us’ life.
Although you’re spurring me to be as busy as a bee,
You’re always reminding me to know my true worth.

Copyright Gheorghe Laura
All Rights Reserved.
February 29th, 2024.

Photo taken on March 1st, 2024.

Citeste mai mult...

De Dragobete

Apar primele semne ale frumoasei primăveri,
Pe care cu mic, cu mare, plantă, necuvântată și om
O așteaptă nerăbdători deschizând porțile inimii.
Serenadele grațioaselor înaripate răsună prin copaci,
Oare își vor găsi perechea să trăiască viața în doi?
Feciorii speră să-și găsească mândra,
Pe care în brațe s-o cuprindă și buzele să i le sărute.
Păsările iubirii unite deja în fața Tatălui Ceresc
Sunt lăudate de tânărul zeu despre care se spune
Că în această zi din an sărută fetele.
Vocea sufletului și a rațiunii răsună în armonie,
Amintindu-ne cât de importanți suntem unul altuia.

Copyright Gheorghe Laura
Toate Drepturile Rezervate.
24.02.2024

Sursă fotografie: internet

 

 

On Dragobete...

The first signs of the beautiful spring appear,
The season that young and old, plant, beast and man
Are eagerly waiting for by opening the gates of the heart.
The serenades of the graceful winged friends are echoing through the trees,
Will they find their mate to spend their life in two?
The boys are hoping to find their sweetheart,
To lock in a warm embrace and kiss her on the lips.
The love birds already united in front of the Holy Father
Are praised by the young god about whom are saying
That he kisses girls during this time of the year.
The voice of the heart and reason are echoing in harmony,
Reminding us of how important we are to each other.

Copyright Gheorghe Laura
All Rights Reserved.
February 24th, 2024.

Photo downloaded from the internet.

Citeste mai mult...

Iubirea Infinită

(Poem dedicat lui Constantin Brâncuși)

Sculptată din adâncul sufletului,
Este prezentă oriunde și oricând,
Luând diferite înfățișări, unele normale,
Altele în funcție de creativitatea
Și viziunea sufletului sensibil.
“Pasărea de Aur” se cuibărește
În inimile îndrăgostiților onești,
Care mână-n mână trec prin „Poarta Sărutului”.
Surprinși sunt să vadă “Muza Adornită”
Pe covorul verde al naturii sub teiul parfumat.
„Păsări în Văzduh” zboară discret prin apropiere
Vrând cu ardoare să fie martore la „Sărutul” celor doi.

La „Masa Tăcerii” ne adunăm ca frații,
Lăsând inima să vorbească.
Domnului îi mulțumim ținându-ne de mâini
Pentru iubirea infinită oferită nouă,
Sufletelor uneori rătăcitoare printr-o lume
Zbuciumată de forțele viclene ale răului.

Nemuritor a rămas prin ale lui sculpturi,
Un loc special ocupă în inima tuturor,
Generos oferă un imbold celor aleși
Să facă „Primul Pas” să traducă limba sufletului
Prin harul dăruit lor cu drag de Tatăl Ceresc.

Copyright Gheorghe Laura
Toate Drepturile Rezervate.
19.02.2024

Sursă fotografie: internet

 

 

Infinite Love
(Poem dedicated to Constantin Brâncuși)

Sculpted from the bottom of the heart,
She’s present everywhere and anytime,
Taking many forms, some normal,
Others depending on the creativity
And vision of the sensitive soul.
“The Golden Bird” nestles
In the hearts of the honest lovers,
Those are passing through “The Gate of the Kiss”.
How surprised they are to see “The Sleeping Muse”
On nature’s green carpet under the balmy linden tree.
“Birds in Space” are discreetly flying in the vicinity,
Eagerly wanting to witness the two’s “Kiss”.

We gather around “The Table of Silence” as brothers,
Letting the heart speak.
We thank God holding hands
For the infinite love that He gave to us,
The souls that sometimes wonder through a world,
That is plagued by the sly forces of evil.

He remained immortal through his sculptures,
He has a special place in everyone’s heart,
He generously gives a stimulus to the chosen ones
To make “The First Step” towards translating the language of the soul
Through the talent fondly given to them by the Holy Father.

Copyright Gheorghe Laura
All Rights Reserved.
February 19th, 2024.

Photo downloaded from the internet.

Citeste mai mult...
 
12384955297?profile=RESIZE_400x
 
 
Sciame di meteore
gioco di stelle cadenti - sempreverde -
su rocce chimeriche contese
fra anime in agonia.
 
L’avventura passa di qui,
sfarfalleggia su valichi alti
di costellazioni
in baluginante nascondimento,
senza alcun senso, se non il vuoto.
 
Tempo che svaria sulla terra, futile,
automi che non sanno
cosa attendere, annaspano
con le loro chiavi in mano
che non aprono più nessuna porta.
Citeste mai mult...

Poezie de Vangja Kuzmanoska, Macedonia

Camera luxoasă a porumbelului alb

12384934281?profile=RESIZE_400x

 

-Cu dedicație mătușii mele-

 

Iluminată din toate părțile

Prin o lumină neobiectă (iniolabil)

Care mângâie sufletul, ca și cum așternută

În paradis, acel paradis colorat în culoarea iubirii.

 

Nu îi dă purtătorul de scrisoare

Ca s-o stingă lumînarea din lampă   

Ca să poate să citească scrisoarea

De la eroul necunoscut.

 

Lumina se refractează prin oglinzile de mozaic

Al sufletului citind fiecare vers ca o melodie de iubire neatentă,

Și pe cealaltă parte sufla zăpezi puternice  care vor să acopere

Fiecare durere care rămâne ca o pată în suflet,

Care nu îi permite să pășească îndrăzneț

Și să spere în lumina care a fost

Darul ei cel mai prețios de la Dumnezeu.

 

Nu te speria porumbelul meu,

Tu luminezi cel mai întunecat întuneric

Cu existența ta și cu duhul tău îndrăzneț.

 

Puterea miraculoasă nu va înceta să strălucească din sufletul tău,

În lumină te-ai născut

Și vei renaște fiecare vară în lumină,

Că numai acolo ți se potrivește să strălucești și să zbori

În grădinile paradisului pe care tu le creezi cu fiecare respirație și oftat

Înțelepciune, lumină și pace să-ți lumineze coroana,

Care te urmează ca o auroră, porumbelul meu.

Scrisoarea citită să-ți țese fiecare ață

Spre noua fericire pentru sufletul tău nesfârșit

Camera luxoasă este numai pentru cei mai albe porumbele,

Porumbele albe decoră fiecare cer cel mai bine așa cum știi tu !

Citeste mai mult...

 

Ulviyye Ebulfezqizi was born in Neftchala District of the Republic of Azerbaijan. She graduated from faculty of Philology of Azerbaijan State Pedagogical University (ASPU) in 2011. She wrote her first poem when she was seven years old. The great Azerbaijani poet Khalil Rza Uluturk’s brother Mahammad Khalilbeyli liked that poem written with childish imagination, published in the newspaper (“ Qelebe” ) ( ‘ Victory”) issued in Salyan District.
She is the author of the books ‘The song of my spirit’ and ‘Mysterious mirror’.
Ulviyye Ebulfezqizi is the employee at literature portal ‘ Edebiyyat and Incesenet’ ( ‘ Literature and Art’) and including she is an editor –in-chief of the magazine ( in Azerbaijan) ‘ Gufte Edebiyyat’ published in Turkey.
Her poems are regularly published in Azerbaijan and Turkey.
At present she teaches Azerbaijani language at one of the educational centers in Azerbaijan.

 Are you aware of?

You tell me I am sorrowful, are you aware of yourself?
Your smiles are false, but you say you are good.
You say I deserve praise, by praising me you feel pains,
Are you aware of your eyes full of sorrow?


You settled in a waterless place, faded while being a bud,
Are you a broken, unfortunate arm that was obliged hanging?
You said you were happy, but fell in love with grief,
What are you saying? Are you aware of your words?

Your physique is pride, is like a tall platan tree,
Your broken heart and your brain struggle.
Your love taking fire from the sun, reaches the sky
You are burning silently, are you aware of your cinder?

 

 I am running, I am running away


I am running away from myself
Like those who felt the trap set up by the destiny.
I am running, I am running
Like the delight running away
from the executioner of the palace
where the ruler is sorrow.
I am running, I am running
Like the hands of the o’clock
Are running away in the circle
towards the state of lack of time.
I am a work of art called as a human being
That the pen started from a tiny dot.
I am running towards the humanity.
I am running, I am running
Like the wind
Having neither wings nor and legs.
I am running
To explore myself,
I am running
Towards ‘ mysterious light door’
Behind the darkness.
I am running,
I am running toward myself
Hidden inside of my inner world.

 

The colorful wings of love


The lovers are the bees
Who transform the bitterness of love
Into honey.
The stings of those bees
Are created to be stung
Only into their own hearts.
The butterflies are
The colorful wings of love.
The motherland of these butterflies
Are the rose gardens.
The best times of lifetime
Is the time devoted to love.
The danger of feeling the love ends
Is the suicide of faithfulness.

Translated from Azerbaijani into English by Sevil Gulten

Citeste mai mult...

Încă aștept

Ce să mai zic, ce să mai fac,
aștept, dar încă vești nu știu,
mi-e simțul apt și focul viu.
Spre cer săgețile s-au dus,
Dar cred că cerul e prea sus.
Și zac...

În gândul tainic pus-am tot,
cuvinte, vise, așteptări,
dar s-au topit spre patru zări,
iar emisferele-s blocate
de prea mult bine...sau păcate...
Eu nu mai pot...

La uși închise-ncerc să bat.
Prin ceață lacăte disting
și caut zborul să-l ating,
dar aripile-n zbor s-au rupt.
E dorul greu și prea abrupt,
iar eu mă zbat...

Se-aud dureri cum cad din piept
și nu știu drumul dacă-i bun.
Cuvintele se descompun,
iar pașii urme nu mai lasă.
Se prind dorințele în plasă.
Încă aștept.

     13.02.2024

Citeste mai mult...

Prin sitele din conștiință

 

Prin sitele din conștiință
Cristina Serghiescu
România

Prin sitele din conștiință,
Cerni tot nisipul de voință,
Acoperi zile prefăcute
Și spinii gândurilor mute.

Albești cuvintele stinghere,
Lași rozul viselor să spere,
Îngemănezi culori potente,
Țeși curcubeie inocente.

Trezești toți mugurii iubirii,
Îmbărbătezi ramul gândirii,
Din florile târzii de șoapte,
Crești fructe fragede de fapte.

Pășești pe calea din lumină,
Ții pleoapa inimii senină,
Înveșmântezi tăceri în verde,
Când roua de cuvânt se pierde.

Întemnițezi în văi de gând,
Ecoul din simțiri flămând,
Hrănești un sunet indignat,
Cu galben din fiori, curat.

Împachetezi câte-o durere,
Furi albul vast din înviere,
Îngropi cuvintele absurde,
Zdrobești concluziile surde.

Din violetul absolut,
Îi construiești speranței scut,
Păstrezi intact lutul dreptății,
Îl uzi cu ploaia libertății.

Sfărâmi doar zilele obtuze,
Alungi furtunile confuze,
Remodelezi câte-o dorință,
Din aluatul de credință.

Versuri din volumul în lucru,
EXPLORĂRI PRIN CONȘTIINȚĂ
11.02.2024

Citeste mai mult...

Albastrul gol

nu mai plâng în albastru

scutur verdele din păr

roșul de pe buze

mă cațăr pe tocuri și-nfig tălpile-n nori

 nedumnezeiesc de sfânt și adevărat

mut inima în dreapta 

și împrăștii simțurile într-o luciditate roz

 va fi o muzică a lucrurilor

vor fi secunde deznodate la capete

litere șterse din paranteze

ochi de femei înghesuiți într-unul singur

gata să treacă-n forma lui primară

va fi un albastru gol

fără umbră

31.01.2024/drept de autor

Citeste mai mult...

  TERANE TURAN RAHIMLI (Azerbajxhan)

KËRKOJ NJË VARRE QË DUKE SI MUA

Unë po largohem, Zoti më bekoftë,
Lëreni këtë mall të përshtatet në jetën time.
Nuk gjeta fjalën për t'ju thënë,
Thuaj një fjalë, le të jetë një kujtim nga ne.

Unë nuk jam vetëm, pikëllimi gjithashtu më bën shoqëri,
Kur nuk ke askënd pranë,
Edhe një vdekje mund të jetë ngushëllim
Kur nuk ka mbetur asnjë adresë për të shkuar.

Nuk gjej vend, as nuk kam fuqi ta mbaj,
U lodha për shkak të qenies sime.
Që të më gjesh kur të më kërkosh,
Po kërkoj një varr që më ngjan mua.

 

MOS E HUMBNI JETËN

U ndava nga shkatërrimi im,
Unë shpëtova nga tmerri,
Nga dhoma e demonëve
Të kam përmendur ty o Zot.

U shndërrova në gur me durimin tim,
Shkrimet e mia i varrosa në dimër,
U ringjalla dhe prapë vdiqa,
Të falënderova përsëri o Zoti im.

Kam veshur armaturën e mirësisë,
Çdo hap godas të keqen,
U përkula vetëm para të vërtetës,
Shkova në rrugën e duhur, Zot.

Dhimbja më zgjodhi herët,
Mbjella shpresë, korra dhimbje.
Kalova telashet me ushtrinë e tij,
Unë kam mbaruar një mijë herë, Zot.

Mbajta pikëllim në shpërnguljen time,
Të gjitha madhësitë, të gjitha format.
Zjarr nga brenda flakës
Unë arrita në banesë, Zot.

Nuk i thashë asgjë murit,
Nuk fola me askënd,
Nuk e humba jetën kot
E ngrita fjalën, Zot.

Përkthyer shqip Mehmet Rrema

Citeste mai mult...

DUMINICA POEZIEI

TORŢA VIEŢII

de Liliana Roibu

 

Se scaldă codrul de gânduri în roua-legământ,
umplu cu tine fiecare ungher de cuvânt,
oglinda sufletului însetat îți bea reflexia,
inima uscată de jar își deschide cochilia,
gura cerului suflă cu putere tainica hieroglifă,
te prăbușești în amnezia vocii de nimfă;

cascada iubirii își revarsă edenul, plăcut,
miezul albei nopți își poartă universul tăcut,
vântul sculptează cu degetele în arsul lut
povestea de argint, ce-și deapănă ghemul mut,
se aprinde scânteia în sanctuarul eternității,
plânge miracolul focului în lumina și torța vieții.

 

Din vol. "Inelul cu diamante"- Liliana Roibu

Cu Toate Drepturile Rezervate

Citeste mai mult...

  

O' GRAVE RESEMBLE ME!
- by Terane Turan Rehimli

I'm leaving you bless my way
May longings fit my pursuit
I couldn't find a word to say
That our intent might suit.

Pain's a companion for who are alone
And none is around to show
Death will console when all have gone
And you have nowhere to go.

There's no place to lay me in
No place to carry me, see!
I'm seized by souls to me unseen
O' grave, resemble me! (C)

January 25, 2024
Bhaktapur, Nepal.

Translated into English by Poet Santosh Kumar Pokharel. Nepal.
.

Citeste mai mult...

IUBIREA HRISTICĂ-GARANȚIA VIEȚII VEȘNICE

IUBIREA HRISTICĂ-GARANȚIA VIEȚII VEȘNICE

Conf. Univ. Dr. Comandor (r) Ștefan POPA

Există un singur și cel mai mare antidot împotriva morții și acesta este iubirea. Prin iubire întreținem suflarea de viață, fiind cel mai bun ghid pe calea mântuirii. Dacă mă iubești în această clipă, spune Dumnezeu, dragostea ta va birui orice încercare, iar dacă mă iubești tot timpul vei obține premiul cel mare, care este viața veșnică. Cine nu iubește, spune Hristos, nu a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.

Modelul iubirii dumnezeiești îl constituie Sfânta Treime. Iubirea este esențială, căci prin dragoste crești spiritual, te înalți și zbori ca pasărea liberă în văzduhul cerului. Omul fără iubire este ca un pom dezgolit în timpul iernii, fără frunze, fără flori, este asemenea deșertului uscat, un râu secat. Omul, prin darul cunoașterii religioase, poate afla rostul existenței lui pământești și ținta pe care trebuie s-o ajungă în această viață, precum și calea mântuirii. Iubirea înseamnă o mare suferință pentru cel pe care îl iubești. Sufletul îndrăgostit e blând, smerit și plin de răbdare. Acolo unde este iubire domnește pacea și înțelegerea. Dacă dragoste nu este nimic nu e, iar dacă dragoste nu am, nimic nu sunt. Iată de ce momentele vieții în care trăiești cu adevărat sunt acelea în care faci lucrurile în spiritul iubirii.

Numai acel om care este capabil de iubire este doritor de fapte bune, de fapte eroice până la sacrificiu suprem. Jertfa nu presupune întristare, ci multă dăruire, multă iubire și multă bucurie. De pildă, când dăruiești unei persoane care este la strânsoare ultimii tăi bani din toată inima, nu te întristezi că nu mai ai bani, ci te bucuri de o pace lăuntrică. De fapt, a iubi înseamnă a trăi viața celuilalt. Putința de a trăi noi înșine în sufletul altuia este singura și adevărata valoare omenească. „Dumnezeu ne arată nouă iubirea Sa prin lume ca dar, pentru ca să realizeze un dialog progresiv în iubire cu noi“.

„Dragostea este o dispoziție bună și afectuoasă a sufletului, datorită căreia el nu cinstește niciunul dintre lucruri mai mult decât cunoștința lui Dumnezeu. Dar este cu neputință să ajungă la deprinderea dragostei cel ce e împătimit de ceva din cele pământești”, ne spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. Nu se poate vorbi despre dragoste, în afara prezenței celuilalt, a aproapelui. Chiar dacă, de pildă, iubirea de sine ar putea fi considerată că s-ar sustrage acestei afirmații, la o analiză mai atentă se va observa că și în acest caz e prezent un „celălalt”: prin obiectivarea pătimașă a sinelui, „îndrăgostitul” se raportează la el însuși ca la un altul (Fapt ce reiese foarte bine și din legenda lui Narcis, cel care se iubea pe sine (de unde și termenul de „narcisism”): a fost nevoie să se oglindească în apele unui lac, să se vadă ca și cum ar fi un altul, pentru a fi cuprins de această pasiune absurdă).

„Fericită este mintea care a trecut peste toate lucrurile și se bucură neîncetat de frumusețea dumnezeiască“, ne spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. Frumusețea transformă lucrul rău în lucrul bun și ura în iubire, așa de mare putere are. Dacă o femeie frumoasă trece pe lângă doi bărbați care se ceartă, aceștia încetează imediat disputa lor. În orice lucru frumos, omul trebuie să vadă pe Creator, pe Dumnezeu. Părintele Galeriu povestește că a fost invitat la un eveniment cultural, iar la un moment dat, pe scenă au apărut niște balerine care dansau, iar părintele și-a spus în gând „Dumnezeule, dacă picioarele acestor fete sunt atât de frumoase, mă gândesc cât de frumoasă este dumnezeirea”.

Dragostea îl afirmă pe cel iubit. „Dragostea este născută de ne-pătimire”, ne spune același Sfânt Maxim Mărturisitorul. În lipsa acestei afirmări nu există decât iubire egoistă de sine. Afirmarea celuilalt și egoismul propriu sunt contradictorii. De aceea, pentru a-l putea afirma pe aproapele nu există decât o cale: cea a renunțării, a jertfei de sine, a tăierii propriei voințe în favoarea lui. Pentru că „legea dragostei […] ne constrânge să facem și cele ce ne depășesc puterea” . Și „în esență chemarea vieții este una singură. Este iubirea: un exod din temnița strâmtă a iubirii-de sine spre pământul făgăduinței, pământul Celuilalt, „al fratelui meu, care este Dumnezeul meu”, ne spune arhimandritul Vasilios în volumul „Intrarea în împărăție”.  

Cel mai elocvent și impresionant imn închinat dragostei rămâne cel scris de apostolul Pavel în prima scrisoare către corinteni. „Toate limbile omenești și îngerești de le-aș vorbi, dacă nu am dragoste, m-am făcut aramă sunătoare ori chimbal gălăgios. Și dar prorocesc dacă aș avea și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de-aș avea credință atât de multă să mut munții din loc, – dacă nu am dragoste, nimic nu sunt. Și toată averea mea de-aș face-o milostenii și trupul mi l-aș da să fie ars, – dacă nu am dragoste, nimic nu-mi folosește. Dragostea rabdă îndelung; dragostea este plină de bunătate, dragostea nu știe de pizmă; nu se laudă; nu se trufeșe. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu pune la socoteală răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le făgăduiește, toate le rabdă. Dragostea nu piere niciodată. Ci acum rămân acestea trei: credința, nădejdea, dragostea. Dar mai mare între ele este dragostea”. 

Iubirea hristică este experiența cea mai deplină pe care o poate avea un om. Dar ea se află la capătul căii presărate cu suferințe și cu încercări, la fel cum Învierea se ivește abia după suferința crucii. Am văzut însă că pentru Sfinții Părinți nicio suferință nu e prea mare pentru dobândirea negrăitei iubiri a  lui Dumnezeu. Condiția este una singură: Calea, Adevărul și Viața să fie Iisus Hristos, Dumnezeul devenit om pentru ca oamenii să obțină viața veșnică.

 

Citeste mai mult...

Români cu care ne mândrim

 ROMÂNI CU CARE NE MÂNDRIM

Grigorie ROIBU, România- Piatra Neamț

 

Astăzi, despre tânărul nemțean, Grigorie Roibu, absolvent al Facultății de Psihologie și Științe ale Educației Iași, UAIC, absolvent al Colegiului Național Gheorghe Asachi Piatra Neamț, care duce peste oceane valorile neamului românesc, nu-și uită rădăcinile, își cinstește părinții, bunicii, de la care a învățat ce înseamnă respectul, iubirea, demnitatea, onorându-și înaintașii.

Că, poezia este o ființare a noastră, o dovedesc, și scrierile tânărului poet, eseist, fotograf, redactor de carte Grigorie Roibu. În căutarea Sinelui, cu o modestie caracteristică, autorul răzbate prin amalgamul grijilor de azi, de mâine, prin forfota lumii, prin timp, fiind convins că, viața ar fi mai săracă, poate nici nu ar exista fără poezie. Original, profund, sensibil, senin, cu un limbaj ordonat, își face simțită prezența, lucrările lui fiind apreciate și premiate național și internațional.

Prezent în prestigioase reviste, valoroase antologii, încurajat de critici, Grigorie Roibu explorează spațiile în echilibru, cu o viziune proprie, își trăiește iubirea ca impuls polarizant meditativ. Stilul său surprinde o lume captivantă. El intră în sufletele noastre, cu acea încărcătură emoțională, unindu-ne în frumos. Tânărul autor ne ajută să ne regăsim, să ne acceptăm și să ne înțelegem, dirijează prin puterea gândului, la imposibilul care devine posibil. 

Urc spre tine, Emine!

 

Cu cât spre tine urc, Emine,

Cobor în adâncul tainic din mine;

Mă fulgeră geniul tău

Rămas pe pământul sângerând,

Întru început și nesfârșit

Mă izbesc de un aurit gând

Ce străbate calea universului tăcut…

Tu, Emine, m-ai învățat să iubesc,

Să fiu modest în gloria divină,

Nu efemerul măririi deșarte

Ci noblețea de neîntinat să mă poarte

Prin soarele ce soarbe lumea de păcat;

Rămâi omul care nu își buciumă geniul,

„Eminesu- primul român în spațiu”

Te simt în sângele ce curge năvalnic

Prin venele-mi calde de român- creștin,

Ca dar de la Bunul Dumnezeu,

Ca o comoară din interiorul meu.

 

Te iubim limbă frumoasă!

 

Pe un drum pictat cu roze,

peste cugetarea sfântă

lumea asta lasă semne

tot cârpind cu stele, cerul…

şi… pe urme luminoase

ducem limba mai departe…

tineri strigă în unire:

„Te iubim limbă frumoasă!”

Peste glia grea de martiri,

ca o stea ce nu apune

dai un sens lumii ce arde

în păcate şi virtute.

 

Sunt român

 

Îmi slăvesc țara și neamul

oriunde pe-acest pământ,

eu mă rog, ca în vecie

să trăim numa-n frăție;

plaiul meu cu apă lină

plin cu neamuri de o limbă

mai frumoasă și mai vie

dincolo de stele o mie;

inima cu dor mă leagă

de stindardul tricolor,

de patria ce mi-e dragă,

de vatra străbunilor.

 

Izvorul iubirii eterne

 

O eternă iubire îmi curăţă sufletul

Cu îmbătătoare mireasmă de crin şi nard,

Cu tainicele zâmbete care dau în floare,

Cu nectarul din drăgăstoasa sărutare;

Dalbele clipe se-agaţă-n pădurea cea mare,

Izvorul îşi mână apa, să-mi scalde trupul.

 

Dacă…

 

Dacă în fiecare inimă răsar

Frumusețile iubirii ca dar

Iertarea va prinde rădăcini adânci

Și, nu te vei lovi de stânci.

 

Dacă arunci ura-n pustiuri

Durerea se pierde în stihuri

Puterea va intra în inima ta

Va arde ca o torță, va lumina.

 

Cu Toate Drepturile Rezervate

 

Felicitări, Grigorie! Succes în continuare!

 

Redactor Liliana Roibu

 

Citeste mai mult...

TARANA TURAN RAHIMLI 

TABLO  DIMËRORE 

Një re në qiell jakën zbërtheu,
Dhe bora gjithë rrugët mbuloi,
Me perde të bardhe u vesh dheu,
Ditët dhe netët bora i zbukuroi.

Dhe Baku-ja pati fatin e bukur,
U vesh me një fustan nusërie,
Zogjtë cicërojnë stinën e dimrit,
Mëngjeseve të kësaj bardhësie.

“Trëndafila të bardhë” janë kudo,
Petalet e tyre fluturojnë në erë,
Ato zbukuriojnë dhe dritaren time,
Me yje–yje dhe lule-lule si ylber.

Radhë-radhë janë ulur mbi pemë,
Vathët e akullit si varëse me stoli,
Si një mgji e mbuluar me mister,
Në këto ditë dimri me borë e stuhi.

Valët e qielli blu kanë rënë gjumë,
Nga deti vjenë një gjumë dosido,
Zilepsen për borën që ra aq shumë,
Për aromën e dashurisë që solli ajo.

Dhe qiejt dërgojnë bekimet e tyre,
Na sollën dëborën me lule kurore,
Duhet një furçë pikture e ngjyre,
Të vizatiojmë këtë tablo dimërore.

Translated into Albanian language
by Delo Isufi

Citeste mai mult...

Mai respiră un sentiment

 
La ce-i în jurul tău privește atent,
Omule, în tot și în toate e viață!
Cu pleoapa deschisă de dimineață
Mai respiră un sentiment,
Dar să fie simțirea care te învață
Să iubești nu să fii violent.
 
Expiră blândețe în orice moment,
Suferința amară fă-o ghemotoc.
Inspiră bucurie, pe chip găsească loc;
Mai respiră un sentiment
Sfânt să fie, intens, purtător de noroc,
Înalt, de el să devii dependent!
 
Din lut ești doar un fragment
Delicat, ușor de modelat;
Cât mai ai prin lume de umblat
Mai respiră un sentiment,
Dar să fie simțirea de neînfricat,
Năvalnicul să te domine permanent.
 
Inspiră zâmbete, să te simt prezent.
Expiră cuvinte strălucitoare.
Cerul poate fi senin și cu soare.
Hai, mai respiră un sentiment!
Îmbrățișează cum zorii grațioși o floare
Cu toate sentimentele binefăcătoare!
Citeste mai mult...

Poezie de Wafa Dalla, Siria

12366870293?profile=RESIZE_400x

 

Trandafir Sîmpetruباللغة الرومانية بواسطة

 

غـ.زّةُ يا جرح الضميرْ القُـ.دسُ تصرخُ والضمائرُ في صَمَمْ ما اهتزَّ مِنْ وقعِ المواجعِ ذا الصَنمْ وجراحةٍ ممزوجةٍ دمــــــــــعٌ ودمْ للهِ دَرُّ مُجاهِدٍ بَرَّ القَسَـــــمْ لَبِسَ الرّدى ثوبَ الشهادةِ واقتحَمْ لِيَرّفَّ للأيّامِ في بَطلٍ عَلَــــــــمْ واليومُ غـ.زّةُ تنتضي صِدْقَ الهِمَــمْ رُغمَ الذي قد كابدتهُ مِنَ الألَـــــــمْ وجهٌ أضاءَ الكونَ والفجرُ ابتـسَمْ سيفٌ بحاميةِ الوقائعِ ما انثلَـــــمْ وهي التي بالفخرِ تُنشِدُنا نَغَـــــمْ زغرودةٌ قد خطّها قلبٌ وفَـــــــمْ هُوَ ذا انتصارُ الحقِّ فالباغي ظَلمْ ياغـ.زَّةَ ال

Rana de conștiință este o rană de conștiință. Conștiința țipă și conștiința este asurzită de impactul tragediilor care au zguduit idolul și o operație amestecată cu sânge și sânge. Un mujahedin care a onorat Qassam-ul, a purtat hainele martirajului și a luat cu asalt pentru a onora zilele în mod eroic. Un chip care a luminat universul și zorii zâmbeau ca o sabie în garnizoana faptelor care nu reprezentau adevărul. Ea este cea care, cu mândrie, cântă un cântec scris de o inimă care a obținut victoria binelui și a nedreptății, Ogham. Za'a Al‎

 

 

Citeste mai mult...

Frați să Fim

Prin dulcele grai românesc,
Istoria bogată să ne-o scriem,
De vitejii strămoși să nu uităm,
Căci a lor fapte nu îmbătrânesc.

Sub albastrul cerului,
Învăluiți în lumina soarelui,
Să privim atenți la petalele macului
Să comemorăm fapta domnitorului,

Care două suflete românești a unit,
Frați, surori și familii s-au reunit.
An de an Mica Unire o vom onora,
Dansând veseli pe pajiște hora.

Copyright Gheorghe Laura
Toate Drepturile Rezervate.
24.01.2024

Sursă fotografie: arhivele personale

 


Let’s be Brothers

Through the sweet Romanian language,
Let’s write our rich history,
Let’s not forget about our brave ancestors,
Whose deeds are never getting old.

Under the azure of the sky,
Cloaked in the sunlight,
To look carefully at the poppy petals
To commemorate the deed of the prince,

Through which two Romanian souls were united,
Brothers, sisters and families were reunited.
Year after year, we honor the Little Union
By gleefully dancing the hora on the meadow.

Copyright Gheorghe Laura
All Rights Reserved.
January 24th, 2024.

Photo taken on January 24th, 2024.

Citeste mai mult...